Două cărți noi despre Cioran, un singur Buzdugan!

Două cărți noi despre Cioran, un singur Buzdugan!
Evaluaţi acest articol
(9 voturi)

Cel mai controversat filosof român * Unul dintre cele mai bune "produse românești de export cultural" este, cu siguranță, Cioran! Un gânditor care încă își caută niște exegeți buni, foarte buni, unul dintre aceștia părând a se detașa în ultima vreme. Este vorba de scriitorul și profesorul de filosofie Adrian Buzdugan, pe care nu întâmplător, iată, cu ani în urmă, îl consideram un alt fel de Cioran! Brăileanul prin adopție, "formându-se" ("devenind", ca să folosim un termen drag filosofilor care pun accentul pe dialectică!) la Huși, Iași, Galați, Suceava (apropo de drumul de la grădiniță la doctorat, recent atribuit pentru o lucrare despre, ați ghicit, Cioran!), Adrian Buzdugan propune iubitorilor de... Cioran două cărți care își trag izvoarele din serioasa muncă de la doctorat: prima, despre care vom scrie aici mai pe larg, a apărut în anul 2020, fiind vorba de Procesul lui Cioran (Ed. Paralela 45, Pitești), concluzia mea la... titlu fiind că de fapt este vorba de procesul tinereții (gândirii sale) lui Cioran, și de proaspăt apăruta Filosofia ca meditație a nefericirii, ultimul volum din seria despre filosofi și filosofie editată la "Litera", apariția fiind mai mult decât onorantă pentru autorul român, fiind, dacă nu mă înșel, singurul filosof român din colecția "Descoperă filosofia", "tratat" tot de către un român, singurul "autor"! Recapitulând, în colecția respectivă sunt 80 de cărți, de la Nietzsche la... Rosenzweig (numărul 1 și numărul 80), la care se adaugă Cioran, în viziunea lui Buzdugan! De aici vom cita doar un paragraf din introducere, urmând să revenim cât de curând: "Consacrare supremă în epoca postmodernă, Cioran a devenit chiar personaj de benzi desenate, în On ne peut vivre qu’à Paris, 2021 (n. A.G.S.: se mai găsește prin Cărturești!), și, cum remarcă Simona Modreanu, stă să intre în rândul scriitorilor celebri care nu sunt citiți aproape deloc, dar care sunt citați din abundență pe Facebook - excepție (sau nu?) fiind paginile și grupurile de fani, însumând peste 100.000 de membri.

Tot de departe, Cioran este și cel mai controversat filosof român. Din cauza dificultății scrierilor sale, ca un cartof fierbinte, este pasat de filosofi în zona literaturii, iar de literați - mai puțini, e drept - în zona filosofiei." (p.9)

Întorcându-ne la Procesul lui Cioran, Adrian Buzdugan deschide, pe lângă procesul lui Cioran, și procesele... martorilor mincinoși, imprudenți sau neatenți (vinovați... inchizitorial de "păcatul decontextualizării", p.112, ca să nu zicem aici și de superficialitate!), pe lângă procesul corectitudinii politice, corectitudine care, ca orice ideologie, poate avea bunele sale intenții... Numai când te gândești la alăturarea dintre "politică" și "corectitudine" te umflă râsul sănătos, homeric, dar în lumea de azi se pare că și un zâmbet este ceva suspect! Dar, zic eu, Adrian Buzdugan se dovedește un bun avocat al... Tinereții (și a lui Cioran)! Desigur, și Tinerețea poate fi vinovată de atrocități și oroare (vezi recent prima condamnare a sergentului rus de 21 de ani, pentru crimă de război!), dar eu mă refer la frumusețile și splendorile Tinereții, pe Adrian Buzdugan l-aș recomanda ca avocat al Julietei și al lui Romeo, acolo unde sinuciderea nu poate fi iertată...

Se poate ca Cioran să fi fost un Romeo și Lumea Ideilor o Julietă?

Cert este că un cititor trebuie să intre în jocul (serios, totuși! Chiar foarte serios!) de idei al prozatorului (care este tot Adrian Buzdugan; dar momentan a renunțat la literatură!) și profesorului: la urmă va trebui să dea verdictul! A. Buzdugan va juca doar rolurile de avocat, dar, atenție, și de procuror! După umila mea părere, îl convinge pe eventualul judecător, care va strânge cu grijă pietre pentru lapidare, să dea un verdict... cu suspendare!

"Îndrăcirea" lui Emil Cioran este arătată cu degetul copilului din "Hainele împăratului", dar este, de fapt, doar o... împielițare! Împăratul este... gol, dar a fost.... tatuat! Are tatuaje! Din fericire, "exorcizarea" poate avea succes sau... numai sufletul lui Cioran, Acolo unde contează, știe!

Geniu al paradoxurilor, dar și al dialecticilor care ne apropie de teoriile relativităților, Cioran este și nu este o victimă a Destinului: a iubit Istoria, dar, Casanova al spiritului, a știut când să o părăsească, poate din acest instinct al seducătorului (de idei, în primul rând), pentru o nouă șansă, deși... a avut copii (cu acea... Istorie), dintre care cel mai controversat ar fi "Schimbarea la față a României"... Desigur, va da peste o altă Istorie, altă dragoste, mai exact un amour care nu va fi deloc unul la prima vedere!

Cioranian sau, mai exact, în spiritul autenticității promovate de Eliade și colegii săi de generație, Adrian Buzdugan este aflat "în căutarea sincerității", dacă tot Adevărul nu mai există sau stă sub semnul relativității sau este negociat după interese diferite!

*  *  *

Spuneam că Adrian Buzdugan dă Tinereții ceea ce este al ei, subliniind că există tendința condiției umane de a acuza mai mult tinerețea decât bătrânețea, pentru că, de obicei, cei în vârstă dau verdictele "care contează", apreciind un anumit tip de consecvență demn de vremurile Cavalerilor Mesei Rotunde (după Romeo și Julieta, de ce să nu ne gândim și la Tristan și Isolda, la Lancelot și Guinevere - marile iubiri au și implicații politice, sunt politizate, de la războiul Troiei încoace; la urma urmelor, politizarea profită de orice, are nevoie de vrăjitoare, de țapi ispășitori, de profeți, de zei!), alegând ca motto la capitolul IV următorul fragment din decembrie 1963, din "Caiete": "Mă gândesc la greșelile mele din trecut și nu pot să le regret. Ar însemna să-mi calc tinerețea în picioare - ceea ce nu vreau cu niciun chip. Aprinderile mele de altădată erau o emanație a vitalității mele, a dorinței mele de scandal și provocare, a unei voințe de eficacitate în ciuda nihilismului meu de atunci. Cel mai bun lucru pe care-l putem face este să ne acceptăm trecutul. Sau, dacă nu, să nu ne mai gândim la el, să-l socotim mort și îngropat." (p.151)

Scrie A. Buzdugan: "Tinerețe care, în esența ei, se situează la ani lumină de discernământul și calculul alegerilor mature, de compromisurile și concesiile care tocesc dinții și reduc zbaterile vulcanice la simple bălăceli inofensive, acceptate într-o lume care - nu contează cum merge, bine, rău - preferă liniștea, aparenta măcar pace socială."!!! (p.190) (...)

În ultimă instanță, la ultimul apel, poate se va trage concluzia că Adrian Buzdugan a scris, de fapt, "un proces" al oamenilor (români) sau unul nou al maimuțelor!

Dăm autorului (aproape) ultimul cuvânt: "Un lucru e cert: atât cât este, greșeala lui Cioran nu poate fi înțeleasă sau iertată de cine n-a disperat de destinul României niciodată." (...) Plecat din țară, Cioran a scăpat de furia duplicitarilor săi conaționali, dar simpatia pentru fenomenul legionar rămâne să fie condamnată, atât timp cât nu vom găsi răspunsuri la eternele întrebări: cine suntem, ce vrem, care e locul nostru în istorie?" (p.202)

Citit 781 ori Ultima modificare Luni, 12 Decembrie 2022 23:58

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.