Vinerea trecută, la Paris Cafe, în fața unei audiențe iubitoare de poezie, a fost lansat volumul colectiv Carre. Dacă titlul mai are nevoie de explicații, atunci spunem că acest volum de poezii are patru autori: Mirela Gheorghe, Gabriel Gherbăluță, Roxana Lupoae Răcoreanu (debut) și Sorin Camil Niță (debut). Moderatori au fost Adelina Pop, poetă, critic literar și redactor-șef al revistei Antares, și A.G. Secară, poet, prozator și critic literar.
S-au spus cuvinte alese despre acest volum, dar cronicarul va încerca să fie cât mai succint pentru a putea insera aici și câteva fragmente din creațiile publicate în volum.
”Un gest de mare sinceritate” – așa a descris Adelina Pop inițiativa celor patru autori. ”O uniune de sensibilități într-o lume în care se vorbește despre sensibilitate din ce în ce mai rar.” A.G. Secară a completat observând că ”avem de-a face mai degrabă cu un quartet decât cu un care, dacă e să ne gândim la muzicalitatea versurilor din această carte. E o întoarcere mai mult decât plăcută la o poezie așa cum o știam noi mai demult”.
Acompaniați la pian cu talent de Lorin Lupoae, autorii au fost invitați să dea glas câtorva dintre poemele dumnealor. Am făcut și noi o selecție scurtă, în limita spațiului, a unor versuri.
”E-atâta liniște la tine în brațe, / Atâta liniște, / Încât și moartea de-ar veni, / Și moartea de-ar veni, căutându-ne, / Ar încălța pantofi de pâslă / Și ar păși tiptil, în vârful picioarelor, / Tiptil, respirând încet, cu grijă, / Încet, cu grijă, / De teamă să nu ne-alunge visul” (Mirela Gheorghe, Liniște).
”Sferto-grecul din mine / s-a topit de la ploile astea / interminabile / a rămas autoizolarea / și apoi deziluzia / stări care fac din mine un român neaoș // mă întrebi dacă mi-e primăvară / mai fac un efort și-ți răspund – / în spiritul tradiției – / că mi-e verde / în fața ochilor” (Gabriel Gherbăluță, dialog).
”Am vrut să vezi cum este. / Ți-am scrijelit pe piele / Și temeri, frământări / Și dorurile toate. / Am vrut să îmi opresc doar zâmbetul șăgalnic. / Te-ai speriat / Căci rana de-a pururi ți-a rămas deschisă, / Tot amintind neliniștea unei clipite. / Am vrut chiar să-mi acopăr cu-n zâmbet lacrima / ce cade. / Și-am reușit... / Am reușit o mască să-mi așez pe față” (Roxana Lupoae Răcoreanu, Opțiune).
”O să plec puțin. / O să mă întind pe-o parte. / Pe partea coastelor care mă dor / Contopit cu așternutul / Și eu albindu-mă-ncet, / Ca un armăsar sur / Obosit de-atâta tropot, / De șei, scări, de zăbale / De nechezat în van” (Sorin Camil Niță, Adio, fragment).
Vineri, 16 septembrie, de la 18,00, în holul VL, dăm curs invitației lui Gelu Ciorici: ”Veniți de luați poezie cu lumina inclusă!”
