Cenaclul „Noduri şi Semne”. Până ce poezia ne va uni

Cenaclul „Noduri şi Semne”. Până ce poezia ne va uni
Evaluaţi acest articol
(4 voturi)

Vinerea trecută, la Paris Cafe, în fața unei audiențe iubitoare de poezie, a fost lansat volumul colectiv Carre. Dacă titlul mai are nevoie de explicații, atunci spunem că acest volum de poezii are patru autori: Mirela Gheorghe, Gabriel Gherbăluță, Roxana Lupoae Răcoreanu (debut) și Sorin Camil Niță (debut). Moderatori au fost Adelina Pop, poetă, critic literar și redactor-șef al revistei Antares, și A.G. Secară, poet, prozator și critic literar.

S-au spus cuvinte alese despre acest volum, dar cronicarul va încerca să fie cât mai succint pentru a putea insera aici și câteva fragmente din creațiile publicate în volum.

”Un gest de mare sinceritate” – așa a descris Adelina Pop inițiativa celor patru autori. ”O uniune de sensibilități într-o lume în care se vorbește despre sensibilitate din ce în ce mai rar.” A.G. Secară a completat observând că ”avem de-a face mai degrabă cu un quartet decât cu un care, dacă e să ne gândim la muzicalitatea versurilor din această carte. E o întoarcere mai mult decât plăcută la o poezie așa cum o știam noi mai demult”.

Acompaniați la pian cu talent de Lorin Lupoae, autorii au fost invitați să dea glas câtorva dintre poemele dumnealor. Am făcut și noi o selecție scurtă, în limita spațiului, a unor versuri.

”E-atâta liniște la tine în brațe, / Atâta liniște, / Încât și moartea de-ar veni, / Și moartea de-ar veni, căutându-ne, / Ar încălța pantofi de pâslă / Și ar păși tiptil, în vârful picioarelor, / Tiptil, respirând încet, cu grijă, / Încet, cu grijă, / De teamă să nu ne-alunge visul” (Mirela Gheorghe, Liniște).

”Sferto-grecul din mine / s-a topit de la ploile astea / interminabile / a rămas autoizolarea / și apoi deziluzia / stări care fac din mine un român neaoș // mă întrebi dacă mi-e primăvară / mai fac un efort și-ți răspund – / în spiritul tradiției – / că mi-e verde / în fața ochilor” (Gabriel Gherbăluță, dialog).

”Am vrut să vezi cum este. / Ți-am scrijelit pe piele / Și temeri, frământări / Și dorurile toate. / Am vrut să îmi opresc doar zâmbetul șăgalnic. / Te-ai speriat / Căci rana de-a pururi ți-a rămas deschisă, / Tot amintind neliniștea unei clipite. / Am vrut chiar să-mi acopăr cu-n zâmbet lacrima / ce cade. / Și-am reușit... / Am reușit o mască să-mi așez pe față” (Roxana Lupoae Răcoreanu, Opțiune).

”O să plec puțin. / O să mă întind pe-o parte. / Pe partea coastelor care mă dor / Contopit cu așternutul / Și eu albindu-mă-ncet, / Ca un armăsar sur / Obosit de-atâta tropot, / De șei, scări, de zăbale / De nechezat în van” (Sorin Camil Niță, Adio, fragment).

Vineri, 16 septembrie, de la 18,00, în holul VL, dăm curs invitației lui Gelu Ciorici: ”Veniți de luați poezie cu lumina inclusă!”

Citit 1137 ori Ultima modificare Vineri, 16 Septembrie 2022 14:45

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.