Scriitoarea Veronica Porumbacu s-a născut (Veronica Schwefelberg) la București, pe 24 octombrie 1921, unde a urmat cursurile Liceului Elena Doamna”, desăvârșindu-și studiile la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, în anul 1948. Și-a însușit, mai ales ca autodidact, principalele limbi de cultură europene, studiind totodată desenul și acuarela. Între 1945-1949 a lucrat ca redactor la Radiodifuziunea Română – la emisiunile pentru străinătate, apoi ca redactor și redactor-șef adjunct la revista ”Viața românească”, redactor-șef adjunct la ”Gazeta literară”; din 1970 a lucrat ca profesor la Cercul Literar al Palatului Pionierilor din București.
Veronica Porumbacu a debutat cu versuri, sub pseudonimul Maria Radu, în ziarul ”Ecoul”, în anul 1943. Editorial, a debutat, în 1947, cu volumele ”La capătul lui ‘38” – proză și ”Visele Babei Dochia” – versuri.
După anul 1960, creația poetei devine mai personal sub semnul unui lirism, ilustrat de volumele ”Diminețile simple”, ”Memoria cuvintelor”, ”Voce”.
A scris și versuri pentru copii, reușind să surprindă cu delicatețe universul acestora, publicând în acest sens volumele ”Ilinca pleacă la școală”, ”Ferestre deschise”, ”Cercul și Anamaria”. Opera sa este întregită de însemnările de călătorie prin țară și străinătate, adunate în volumele ”Bilet în circuit”, ”Drumuri și zile”, de cărți de memorialistică, ”Porțile”, ”Voce și val”, precum și o antologie intitulată ”Din lirica feminină”.
S-a stins din viață la cutremurul din 4 martie 1977, la București.
