Leonard Matei nu citește pur și simplu poeți, ci se conectează cu ei. Este un nivel de receptare care îi pune la dispoziție instrumentele necesare unei critici dacă nu obiective – de parcă ar exista așa ceva! – cel puțin incitante. Grupate într-o rubrică de critică literară ce apare într-una dintre revistele culturale de pe la noi, considerațiile critice ale poetului Leonard Matei sunt echilibrate, cerebrale, lipsite de patima găunoasă care îi cuprinde uneori pe critici și susținute de un limbaj ce evită cu succes beția de cuvinte: ”Saint-Simon Ajarescu pare a fi, mai degrabă, «un prinț din Levant» decât un sfânt cu revelațiile mistice ale lui Rumi care, în obsesia sa de a scrijeli cuvântul până la ascuțimea estetico-transcendentă (...), ajunge să piardă legătura cu imediatul umanizant” (despre Simon Ajarescu). ”Cu toate că am făcut aceste trimiteri către «patriarhul poeziei moderne» și către Allan Ginsberg (and the Beat Generation), modalitatea de exprimare poetică este în permanentă căutare, cu o apăsare plutonică mult prețuită și evoluții proteic-asociative bizare, ușor încercate de umor (dar încercate!), uneori rimate, deseori ritmate” (despre Răzvan Andrei).
De ce i-a ales pe acești doi poeți? Pentru că, așa cum ne-a mărturisit, a încercat să mențină un echilibru între ”un poet mai de demult și unul mai nou”.
”Leonard simte nevoia, sub imperiul emoției estetice și al faptului că este captivat de unii poeți gălățeni, de a-și asuma această responsabilitate a construirii unui limbaj critic” (Ion Avram).
”Apreciez faptul că Leonard încearcă să-i promoveze pe scriitorii gălățeni. Și o face folosind un limbaj adecvat” (Gabriel Gherbăluță).
”Mă bucur de acest demers al lui Leonard, mai ales că Simon Ajarescu este cel care m-a îndemnat pe mine să scriu” (Ioan Gh. Tofan).
”Mă înclin în fața poeziilor selectate de Leonard, pentru a le prezenta aici, și pentru demersul său critic, care demonstrează că poate să scrie și poezie, și critică literară” (Valentin Dragoș).
”Poate că, pe alocuri, a folosit un ton mai dur, dar îl felicit și îl încurajez să meargă pe acest drum pentru că are tonusul potrivit pentru critică” (Iosif Roca).
”Uneori, tonul său e alambicat și puțin prețios, dar a prins esența celor doi autori și îmi place cum s-a apropiat de arta lor” (Cristina Nedu).
”Echilibrat și echidistant, în condițiile în care este destul de greu să ajungi la sufletul unui poet. Să vină mai des cu așa ceva” (Stela Iorga).
”Îi mulțumesc pentru că i-a scos la iveală pe acești doi poeți gălățeni. Acum am un motiv în plus să mă duc la bibliotecă” (Adrian Talabă).
”Un demers interesant. Ar trebui repetat” (Ecaterina Păun).
* Azi, de la 18,00, în holul ”Vieții libere”, citeşte Stela Iorga.
