În comuna gălăţeană Iveşti, unde se află şi Casa memorială care îi poartă numele, s-a născut, pe 8 decembrie 1876, Hortensia Papadat-Bengescu, cunoscută prozatoare, romancieră şi nuvelistă din epoca interbelică, a cărei operă este studiată în manualele şcolare contemporane.
Fiica generalului Dimitrie Bengescu (şi a profesoarei Zoe Bengescu, născută Ştefănescu) a studiat la Institutul de Domnişoare „Bolintineanu“ din Bucureşti. S-a căsătorit la 20 de ani cu magistratul Nicolae Papadat şi a avut cu acesta patru copii. Viața de familie şi mutarea soțului dintr-o localitate în alta au determinat amânarea începutului carierei sale literare.
Debutul literar a avut loc în anul 1912, cu articole şi poezii în limba franceză. Un an mai târziu, a început să publice în revista „Viața românească“. Cel care va avea o influență deosebită în debutul editorial al autoarei a fost Garabet Ibrăileanu. Hortensia Papadat-Bengescu a debutat editorial în 1919, cu volumul „Ape adânci“. A început apoi colaborarea la Cenaclul „Sburătorul“, condus de criticul Eugen Lovinescu, care îşi va pune serios amprenta asupra carierei sale literare, orientând-o în direcția romanului european modern. Astfel, au văzut lumina tiparului „Fecioarele despletite“, „Concert din muzică de Bach“, „Drumul ascuns“, „Rădăcini“ (scrieri cu un pronunțat caracter psihologic) şi, mai târziu, în 1933, „Logodnicul“. Cariera sa a fost încununată de obținerea Premiului Național pentru proză, în anul 1946.
După ce a fost interzisă în timpul regimului comunist, a ajuns să trăiască la bătrânețe în condiții precare, uitată de colegii de condei, iar la vârsta de 79 de ani s-a stins din viață, la Bucureşti. Abia după anul 1965 a fost reabilitată şi reintrodusă în mediul literar.
Romanele sale sunt considerate serioase contribuții la modernizarea romanului românesc, fiind apreciate drept primele cele mai importante realizări ale prozei psihologice româneşti, caracterizate prin acuitatea observației, prin diversitatea şi complexitatea metodelor de analiză psihologică. Hortensia Papadat-Bengescu rămâne o gălățeancă de top în literatură română şi universală.
