Cenaclul ”NODURI ŞI SEMNE” a reuşit să dureze mult fiindcă el a fost înfiinţat de un grup de prieteni. Şi a durat cât viaţa lor. Cel puţin, la început. A durat cât ei. Aşa încep lucrurile. Aşa se întemeiază. A avut un adevărat maestru, în persoana lui Dimitrie Lupu. A avut un liant, în persoana lui Eugen Neculiţă. Ceilalţi, dacă lipseau, puteau oricând fi inventaţi. Din nimic. Noi eram de umplutură. Unii au trecut prin el, pasager mai degrabă: de exemplu, Petre Barbu. Unii au fost coloana lui vertebrală, măcar pentru o vreme: Ionică Avram. Noi, ceilalţi, am fost neesenţiali. Noi am fost de umplutură. Carne de tun. Eu, de pildă, n-am contat deloc. Mai mult au făcut pentru el femeile pe care le-am iubit – şi cărora le mulţumesc, căci astfel le şi elogiez. Eu am fost întâmplarea, ei necesitatea. În acest fel, minunat, el se prelungeşte şi astăzi. Într-un fel, este cel mai longeviv cenaclu din Galaţi. Şi cel mai longeviv eveniment din Galaţi. Într-un fel, premerge filiala Uniunii Scriitorilor. Şi o cauzează. Dacă nu ar fi existat cenaclul, astăzi nici filiala Uniunii Scriitorilor nu ar fi existat la Galaţi. Şi Galaţiul înseamnă Brăila. Nu e nicio limită, niciun hotar, nicio trufie. Sunt brăilean la fel cum sunt gălăţean. M-am născut în Brăila fiindcă m-am născut în Galaţi. Galaţi nu este oraş de adopţie, deoarece este oraşul naşterii mele. Galaţi, pe Prut, aidoma Galaţiului de pe Siret. De pe Dunăre. De pe Brateş. Aparţin cu tot ce sunt acestui loc. Eu l-am întemeiat şi, ca dovadă, oraşul îmi poartă numele. Nichita nu a reuşit decât să denumească cenaclum-ul. Şi acesta nu este decât o mică părticică din oraş...Ca şi o mică parte din Brăila, care se va numi, cândva, Gălăţanu...:).
Cenaclul îşi va relua activitatea vineri, 13 ianuarie, ora 18,00, la Muzeul de Arte Vizuale; va citi Radu Vartolomei
