Ion Hobana, prozator, eseist, poet şi traducător, s-a născut (cu numele Aurelian Manta Roșie) pe 25 ianuarie 1931, în localitatea Sânnicolau, județul Timiș. A urmat cursurile Facultății de Filologie a Universității din București, luându-și licența în 1955, cu prima lucrare de diplomă consacrată în România literaturii științifico-fantastice.
A fost, pe rând, redactor la ”Scânteia tineretului”, șef al secției literare a revistei ”Luminița”, șef al secției de literatură pentru copii și al secției de știință la ”Scânteia”. A fost, de asemenea, secretar al Uniunii Scriitorilor din România (1972-1990), apoi consilier al Uniunii Scriitorilor, membru al Asociației pentru Studiul Fenomenelor Aerospațiale Neidentificate (ASFAN).
După debutul cu versuri și recenzii în ziarul ”Păreri tutovene” din Bârlad, în 1948, Ion Hobana a scris literatură pentru copii și tineret, iar mai târziu, în 1954, a debutat editorial cu placheta de versuri pentru copii ”Centru înaintaș”, continuând tot cu versuri: ”Caleidoscop” (1958) și ”Orar de vacanță” (1962), apoi cu povestirea verificată ”Petrică și ceasul vrăjit” (1957), nuvela ”Ultimul văl” (1957), romanul ”Sfârșitul vacanței” (1960), poemul epic ”Horea” (1974).
A avut o bogată activitate în presă cu privire la literatura SF, știință contemporană, OZN, istorie literară SF română și străină, scrierile sale fiind traduse în peste douăzeci de țări.
Ca autor de proză științifico-fantastică a debutat, în 1963, cu povestirile reunite în volumul ”Oameni și stele”, continuând cu alte povestiri SF, ”Un fel de spațiu”, și cu romanul autobiografic ”Călătorie întreruptă” - apărut în 1989.
Istoric, teoretician și animator al SF-ului românesc, Ion Hobana s-a evidențiat prin promovarea prozei și a tuturor formelor de creație științifico-fantastică, publicând volume de studii și eseuri. În volumul ”OZN. Observatori credibili, relatări incredibile”, a prezentat dovezile adunate de-a lungul timpului pentru a-i convinge și pe sceptici de existența OZN-urilor.
A fost distins cu Premiul Internațional la Primul Congres European de Science Fiction (1972, Italia), Marele Premiu al Ministerului Culturii din Polonia (1973), Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1979), Premiul Special Aripile de aur ale fanteziei (1980) și Premiul World SF (Brighton, 1984). A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, Société Européenne de Culture, H.G. Wells Society, Centre International Jules Verne, Associazione Internazionale per gli Studi sulle Utopie. În 2010, a fost lansat Colocviul Național de Literatură SF și Fantasy ”Ion Hobana”.
A decedat, la București, pe 25 ianuarie 2011.
