Ioan Gh. Tofan a citit un prim capitol dintr-un roman realist, care - deși este plasat la începutul anilor ’60, într-un Galați uitat de vreme - reușește să fie atemporal prin scriitură, prin sinceritate; fixează și descrie scenele cu simplitate.
După cum a precizat chiar el, romanul este sprijinit pe povești reale trăite de autor, reușind să dea amintirilor sale farmec și un soi de universalitate care captivează. În forma prezentată, amintirile trăite pot deveni prețioase cititorilor și, desigur, autorului.
"Prin felul în care descrie scenele, prin atenția la detalii, la elementele de decor - pare a fi un bun scenarist. Textul reflectă împlinirile și neîmplinirile, reușind să emoționeze." (Adi Secară)
"Modul cum trece de la un tablou la altul, detaliile și acuratețea descrierilor dau o notă de suspans textului. Îmi place cum curge povestea." (Iosif Roca)
"Textul are fluență; descrierea istorică de la început pare o dare de seamă, caracterizarea directă și indirectă prin dialog oferă, deja, o încadrare într-o perioada temporală. Onestitatea și realismul cu care își împodobește boala tatălui - cu o cruzime bine dozată - și micile detalii arată o prețiozitate a narațiunii." (Stela Iorga)
"Localizează prea mult personajul - asta ar trebui să reiasă din text." (Liliana Tofan)
"Am găsit un autor adevărat; sinceritatea susține valoarea textului; a surprins bine caracteristicile vârstei adolescentine. Aștept cartea." (Ecaterina Păun)
"Are forța de a descrie evenimentele, precum și o amprentă de clasicitate; apetitul pentru detalii și calitatea de a crea atmosfera momentului dă valoare texului. Se vede o cizelare și o dozare mai atentă în ceea ce privește prezentarea detaliilor și descrierea evenimentelor." (Ion Avram)
Vineri, 10 martie, la ora 18,30, la sediul cotidianului "Viaţa liberă", citește Iosif Roca.
