Astăzi suntem chemaţi în sfintele biserici la marea sărbătoare împărătească a Naşterii Maicii Domnului. Sfânta Fecioară Maria a venit pe lume printr-o dumnezeiască minune şi vestea naşterii ei a fost bucurie în casa Drepţilor Ioachim şi Ana. Nici Sfânta Ana, care avea o vârstă destul de înaintată, nici Dreptul Ioachim nu mai sperau că vor avea prunc la bătrâneţe.
Potrivit vechii mentalităţi cei care nu erau binecuvântaţi cu prunci erau consideraţi păcătoşi sau netrebnici. Aşa s-a întâmplat şi cu cei doi soţi, care, mergând cu daruri la Templu, au fost alungaţi.
Dreptul Ioachim a plecat în pustie, iar soţia sa Ana a rămas să se roage. Şi când toate speranţele s-au năruit, a venit şi vestea cea mare...
„Ano, Ano! S-a auzit rugăciunea ta... Află că vei naşte o fiică preabinecuvântată... Printr-însa se va dărui mântuirea lumii. Numele fiicei acesteia ce o vei zămisli şi naşte va fi Maria...”
Şi Dreptul Ioachim a primit, în pustie, vestea pe care o aştepta de o viaţă întreagă. „Bucură-te, Ioachime, şi te veseleşte... Sunt îngerul lui Dumnezeu şi am venit să-ţi vestesc bucurie mare. Femeia ta va naşte o Fecioară. Aceasta va fi cea mai aleasă dintre toate fecioarele şi femeile pământului şi va zămisli şi va naşte pe Împăratul lumii, pe Fiul celui Viu, pe Dumnezeu-Cuvântul...”
Cea a cărei naştere o sărbătorim astăzi, Sfânta Fecioară Maria, a pus început mântuirii noastre, fiindcă „Frumuseţea ei a plăcut Împăratului” (Psalm 44) şi a ales-o Maica Fiului lui Dumnezeu. În învăţătura Sfinţilor Părinţi, Născătoarea de Dumnezeu e considerată „templul Duhului Sfânt”, duhovniceşte, prima Biserică în care s-a sălăşluit Fiul lui Dumnezeu-Cuvântul.
Astăzi, în toate sfintele biserici este rugăciune; de aceea mergeţi să primiţi bucuria Naşterii Maicii Domnului.
Dorim tuturor Măriilor şi Mărinilor şi tuturor creştinilor cu drag de Maica Domnului şi de Dumnezeu să aibă zile pline de lumină, de pace şi credinţă nestrămutată în Dumnezeu. An cu roade duhovniceşti!
