O ploaie siciliană şi o piramidă cu vârful în jos

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Dacă nu pot scrie devreme despre o carte citită târziu, consider că am datoria morală/profesională de a nota, totuşi, câteva impresii în legătură cu "La pioggia siciliana" (ploaia siciliană), al doilea volum de poezii semnat de Luminiţa Dediu-Agheorghesi, volum legiferat la Editura "Sfera" din Bârlad şi aproape gata de lansare cât mai curând, în Tecuci.

Nimic prolix în cele 53 de poezii ale acestei cărţi. Mai ales că autoarea face casă bună cu stilul parabolic, multe dintre texte fiind bijuterii în spirit haiku: "Îţi simt bătăile inimii/ ca pe clopotele/ unei Catedrale/ unde Femeia aşează/ Liniştea/ în lume" (Noaptea - pag. 39). Şi, mai abitir, când singurătatea bântuie prezentul poetic departe de atâta iubire: "În miez de noapte/ te simt păzind/ camera/ unde am locuit/ eu şi dragostea ta…" (Freamăt - pag. 44).

De altfel, în mare majoritate, această "ploaie siciliană" biciuieşte ochii cititorului cu averse de dragoste şi descărcări sentimentale pline de tristeţe şi/sau resemnare: "Cât de chinuit/ trebuie să fii/ dacă ai ales să-ţi fiu/ simplă undă de lumină…" (Tristeţe - pag. 15). Sau: "Eşti iubirea izvorâtă/ dintr-o Operă/ căreia i-am dat viaţă/ aşteptându-te!" (Tu - pag. 14).

Pe alocuri, când lacrimile nu mai au farmec/rost, găsim inserţii filozofice/metafizice care anunţă renunţarea sau împăcarea într-o „instanţă” indiferentă: „Cine a creat/ Iubirea/ a uitat să ucidă/ Îndurarea/ de-a o suporta!” (Clemenţă – pag. 27). Mai încolo: „La poarta galaxiei tale/ palmierii îţi mai dau/ un drept la visare!” (Hotar – pag. 33).

Faţă de „Ţipătul stelelor”, prima sa carte, Luminiţa Dediu se află în evoluţie. Adică, altfel zis, se apropie de ţipătul pământului, asumându-şi un echilibru precar, specific celor pentru care poezia reprezintă scara de la Cer la Pământ şi Înapoi. Şi atât.

Doar atât pot să-i (mai) spun: doamnă/ nu-ţi mai scărpina emisferele cu mâna altuia/ în creierul mic ai o piramidă cu vârful în jos/ dă-i naibii de sfincşi plictisiţi de amiază// ce înalt şi frumos e urcuşul spre bază!

Ioanid Romanescu: Trăiască poezia şi marii visători!

Citit 1761 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.