- Petrișor Militaru, "Victor Brauner: 120", Ed. Aius, Craiova, 2023
Exagerând aproape dadaist, gălățenii îi pot revendica suprarealist și pe Victor Brauner, și pe Sebastian Reichmann sau Daniel Spoerri, ultimii doi fiind aproape ultimii „mohicani” ai unei avangarde care continuă să creeze, în fel și chip…
Pe Victor Brauner prin… tatăl său, născut la 6 noiembrie 1872 la Galați, într-o familie de comercianți, pe numele său Herman (Herșcu) N. Brauner. Desigur, Victor Brauner se naște la Piatra Neamț, pe 15 iunie 1903, fiind al treilea copil al familiei, dintr-un total de șase, dar Braunereștii se vor mai întoarce în zona Dunării de Jos, la Brăila, după ce și-au încercat norocul și la Viena. În orașul lui Panait Istrati, Victor Brauner obține certificatul de absolvire a studiilor primare în urma unui examen și, probabil, examenul de bacalaureat, după ce a urmat, tot la Brăila, Liceul Evanghelic, între 1919 și 1921. A urmat, ca student plătitor de taxe, cursurile Academiei de Arte Frumoase, dar, după cum declară într-un interviu acordat în revista "Rampa", publicat la 31 martie 1928, lui Ionel Jianu, nu prea a fost încântat: "…am încercat să învăț câteva lucruri. Dar am simțit repede că drumul meu nu trece pe acolo [a fost exmatriculat, după cum aflăm din ”Lucrările lui Victor Brauner în colecțiile Muzeului de Artă Tulcea”, Constanța, Ed. Dobrogea, 2016 - n.a.]. Și atunci am început să lucrez într-un atelier (...) unde eram cu mine însumi. Lucram cu plăcere, mă confruntam cu probleme de ordin plastic și, tot desenând, mă descopeream pe mine însumi, de la un moment la altul, în lumina unui accident neprevăzut…"
Iată primii pași din capitolul cronologic biografic (intitulat ”Ratio ”Temporum”) al celui care poate a trecut prin Galați (când a stat prin Brăila!) și care are un singur tablou la Muzeul de Artă Vizuală Galați, abia întors de la expoziția de la Timișoara, unde s-a făcut o retrospectivă mai mult decât interesantă, curatoriată de Camille Morando, un omagiu adus unei figuri centrale a suprarealismului, un artist prea puțin cunoscut până acum în țara sa de origine. Curatoarea a selectat peste 100 de picturi, desene, sculpturi, ilustrații și documente care acoperă întreaga carieră artistică a lui Brauner, de la București la Paris, din anii 1920 până la începutul anilor 1960, printre care și lucrarea din Galați.
Reîntorcându-ne la carte, după cum subliniază prefațatorul Emil Nicolae, care pregătește pentru aceste zile un eveniment special la Piatra Neamț, dedicat tot lui Brauner, Petrișor Militaru întreprinde un efort documentar remarcabil pentru "o recuperare metodică/ sistematică", ce se încadrează firesc, după cum arată istoricul de artă Cătălin Davidescu pe coperta IV, "în rândul cărților publicate" de acest specialist, "conturând o imagine originală asupra fenomenului avangardei din România."
Rivalul lui Constantin Brâncuși întru notorietate (nu numai pentru că ar fi "cel mai bine vândut, alături de Brâncuși", conform unora!) merită, evident, să fie mai bine cunoscut și Petrișor Militaru demonstrează aceasta firesc, dar printr-o muncă oarecum colosală, care i-a făcut însă, pentru cei care îl cunosc, și o aproape infinită plăcere. Da, Brauner merită mult mai cunoscut, nu numai prin talentul și munca artistice, ci și prin jocul de idei, pe care-l regăsim și în manifestele sau poemele sale (unele texte sunt pur și simplu Poezie! De văzut capitolul ”Pictopoesis”!), dar și în interviuri.
De altfel, reluând ideea de mai sus, Eugène Ionesco, într-un articol omagial scris imediat după moartea lui Brauner (apărut în revista "Arts et Loisirs", 13-19 aprilie 1966), consideră că pictura lui Victor, "ca tradiție, ca spirit", "este oarecum înrudită cu sculptura lui Brâncuși, al cărui spirit de expresie este diferit, dar substratul - identic. Se poate spune despre ea că e chiar figură nonfigurativă, amestec de spirit popular și subtilitate, de logic și mitic, naivitate și intelect, primitivism și rafinament; ca și Brâncuși, Brauner era un țăran de la Dunăre. Există o întreagă familie, o întreagă rasă, lucidă și credincioasă, șireată și candidă, dură și afectuoasă. Acestea erau calitățile lui Brauner, care cunoștea limitele raționalismului și care limita iraționalismul. De altfel, ce poate fi mai iraționalist decât raționalismul, din moment ce raționaliștii plutesc în iraționalismul care-i nemulțumește atâta?!"
Așadar, Victor Brauner ar fi un fel de Mister Fox (fantasticul, eroul lui Dahl, dar și al lui Wes Anderson și Noah Baumbach, ca să fim și noi suprarealiști în întâmpinare!), căruia i se poate atribui fără doar și poate nobilul titlu de Sir; dacă tot sunt ispitit în ultimul timp să scriu despre un brâncușianism al scriitorului român (continuator/ complementator de spirit… marca Ion Creangă), în general, acum se poate adăuga braunerismul, pe lângă eminescianism, caragialism și alte "isme" despre care, se știe, nu sunt tratate cu prea multă simpatie, deoarece, nu-i așa, și închei astfel citatul din Ionesco (cu adevărat!): "Priviți în jur și veți vedea cât sunt de imbecili gânditorii care gândesc că gândesc, fără să știe că nu gândesc deloc."
Astfel, de fapt, în arte (inclusiv arta cuvântului), ar conta... vitalismul (au, alt "ism"), pardon, vitalitatea, splendoarea, "ușurătatea ființei", "strălucirea eternă a minții neprihănite", plenitudinea, noblețea autentică (ce poate purta și opincă!), "visele primitive în forma lor și în vremea lor" (încep să citez din Brauner, sic, p.46 , din "Pictura mea este autobiografică" - anul 1962): "…Pictura mea este, de asemenea, simbolică și are de fiecare dată un mesaj, nu un mesaj metafizic, ci un mesaj direct și poetic. O pasăre înseamnă că tu trebuie să devii o pasăre sau că tu ai fost o pasăre.
Tu ești pasăre, tu ești liber.
Tu ești pește, tu trăiești în apă… (...)
Deci nu vei vedea niciodată unde sunt lucrurile în tablourile mele, pentru că lucrurile sunt concrete în totalitatea lor și ele însele exprimă un spațiu.
Ești pasăre și pește.
Nu vei putea sosi niciodată pentru că ar trebui să străpungi pericolele formidabile pe care le reprezintă fragilitatea ta perisabilă.
…Dacă nu ești o pasăre care să zboare peste granițe sau un pește care să înoate invizibil în adâncuri, nu vei putea ajunge la locul libertății tale. Te voi face pește-pasăre și cangur.
Îți reamintesc că toate aceste animale sunt în tine…"
***
Ca orice întâlnire cu Petrișor Militaru, și aceasta se metamorfozează într-o lecție non-conformistă despre suprarealism, avangardă, subtilitate și, oarecum, mistică și/sau metafizică (în sens… braunerian, evident!) a literaturii. Volumul său despre Brauner este aproape un draft pentru un roman biografic, părerile lui Brauner despre teoria generală a artei suprarealiste, despre artistul suprarealist (într-un interviu acordat lui Edouard Roditi, pp.175-180) fiind exemplare:
"E.R.: Sunteţi dispus să definiţi teoria generală a artei suprarealiste aşa cum o înţelegeţi dumneavoastră?
V.B.: (...) arta suprarealistă a ocupat încă de la început o poziţie marginală sau tangenţială în relaţie cu evoluţia anterioară a artei moderne. Suprarealismul nu a impus nicio tehnică sau un stil anume precum cubismul. Fauvismul şi expresionismul au făcut-o. Suprarealismul a fost întotdeauna concentrat asupra subiectului, aşteptându-se de la aceasta să reveleze subconştientul individual al artistului sau să ne permită să recuperăm arhetipurile uitate dintr-un fel de inconştient colectiv."
