Pe 2 octombrie, creştinătatea ortodoxă îi prăznuieşte pe Sfinţii Mucenici Ciprian şi Iustina. În tinereţe, Ciprian a fost mare filozof şi vrăjitor. Era de neam vestit din Antiohia Siriei, născut în jurul anului 200. La zece ani l-au trimis pe muntele Olimp, la 30 era mare magician şi cititor în stele. În acel timp, trăia în Antiohia o tânără frumoasă, Iustina, pe care Aglaid - un june de neam grec - ar fi dorit-o de soţie.
Tânăra nu avea dragoste decât pentru Hristos, iar Aglaid merge la vrăjitorul Ciprian. În trei rânduri încearcă, prin metode diavoleşti, să o determine pe Iustina să se mărite. Nu reuşeşte, fapt ce-l face pe Ciprian să creadă în puterea tămăduitoare a Mântuitorului. Se botează şi ajunge unul din apărătorii Bisericii lui Hristos, chiar Episcop de Cartagina, propovăduind în numele Domnului. Cei doi sfârşesc muceniceşte din ordinul lui Diocleţian (284-305), în vremea prigoanei împotriva creştinilor.
Idealul creştinului…
Sfântul Ciprian de Cartagina are o operă teologică deloc de neglijat. Are scrieri apologetice, disciplinare, morale şi mai multe scrisori. Trece drept scriitor normativ până la Fericitul Augustin. În anul 251, prezintă la Sinodul de la Cartagina, «Despre unitate». Între operele sale, reţinem lucrarea «Despre unitatea Bisericii universale», scrisă între anii 250-252.
Aici arată că idealul adevăratului creştin este unitatea Bisericii, subliniind că creştinii trebuie să fie strâns uniţi între ei, avându-l în centru pe Episcop. «Nu poate să aibă pe Dumnezeu de Tată, acela care nu are Biserica de Mamă». Este preocupat de botezul ereticilor, de salvarea celor căzuţi. În «Despre cei căzuţi», ne arată că iertarea de păcate împotriva lui Dumnezeu nu o poate da decât «Acela care a purtat păcatele noastre, Care a suferit pe Cruce pentru noi…» Nimeni altul, decât Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
