"Cum se citeşte o carte", în traducerea unui gălăţean: Lasă-te citit de către cât mai multe cărţi!

"Cum se citeşte o carte", în traducerea unui gălăţean:  Lasă-te citit de către cât mai multe cărţi!
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

În traducerea gălăţeanului Doru Căstăian, profesor la Liceul de Arte Dimitrie Cuclin, a apărut un… „ghid clasic pentru o lectură inteligentă”. Este vorba de volumul „Cum se citeşte o carte”, scris de Mortimer J.Adler şi Charles Van Doren, apărut la Editura Paralela 45, redactor de carte fiind cunoscutul poet Ioan Es.Pop.

O abordare destul de pragmatică (doar autorii sunt americani!), în care mai nimic care ar putea privi un om-cititor în relaţia sa (de multe ori erotică ori deosebit de prietenească: un subcapitol se intitulează cu umor, care nu lipseşte în carte: „Cum ajungem să posedăm o carte?”) cu cărţile nu este lăsat la întâmplare.

Există chiar o listă recomandată de lectură, consistentă ( aproape evident că nu există acolo nicio carte a vreunui român!): 137 de autori sau, dacă vreţi, 132 şi „Biblia”, la care se adaugă autorii anonimi ai „Cântecului lui Roland”, „Inelul Nibelungilor” şi „Saga lui Burnt Njal”… O listă oarecum asumat reducţionistă, chinezii, japonezii şi indienii lipsind, motivaţiile prezentate fiind însă pertinente.

Bref, peste 350 de pagini care te pot convinge, dacă nu erai chiar un cititor „profesionist”, că arta cititului nu este chiar atât de simplă, că există patru niveluri de lectură, o grămadă de tipuri de lectură, existând chiar un ideal al cititorului: ajungerea la capacitatea de a lectura sintopic!

Tehnic vorbind, cei cinci paşi ai lecturii sintopice ar fi: identificarea pasajelor importante, asimilarea termenilor autorilor, clarificarea întrebărilor, definirea problemelor şi analiza discuţiilor. Există aici un paradox care ar putea fi formulat astfel: „în afara cazului în care ştiţi ce cărţi să citiţi, nu puteţi citi sintopic, însă, dacă nu puteţi citi sintopic, nu veţi şti ce cărţi să citiţi”.

Ce mai la postfaţă sau la prefaţă, putem spune că avem de-a face cu o adevărată filozofie a citirii, pe înţelesul multora dintre noi! Că doar nu degeaba traducătorul este profesor de socio-umane! Oricum, dintre nenumăratele sfaturi, iată unul de reţinut pentru un cititor major: „dacă citiţi pentru a deveni un cititor mai bun, atunci pur şi simplu nu puteţi citi orice carte sau orice articol. Nu veţi reuşi să vă dezvoltaţi aptitudinile dacă veţi citi doar cărţi aflate la nivelul dumneavoastră de înţelegere. Trebuie să vă apropiaţi de cărţi situate peste nivelul dumneavoastră la un moment dat sau, cum am mai spus, chiar de cărţi care vă depăşesc. Doar lucrările de acest fel vă vor pune mintea la lucru. Iar dacă n-o veţi pune la lucru, atunci nu veţi învăţa”.

Din acest punct al conştientizării saltului pe care urmăreşti să-l faci evolutiv, trebuie să ştii că va fi greu să identifici cărţile care te vor ajuta, deoarece peste 99 la sută dintre cărţi „nu vă vor solicita suficient încât să vă îmbunătăţiţi abilităţile de cititor”! Oricum, „ghidul” te ajută şi aici, fiind şi o „taxonomie” a cărţilor (ca să nu mai spunem cum îi pune la insectar pe scriitori!), „cărţile fiind, nu-i aşa, nişte vietăţi pentru orice cunoscător! Apărut prima oară în anul 1940, revăzut consistent în anul 1972, „ghidul”, aşa cum arăta traducătorul la recenta lansare din Galaţi a volumului, nu este la zi în ceea ce priveşte noile instrumente de lecturare (e-readers, e-books ş.a.m.d.), dar din punct de vedere pedagogic ar trebui să fie din orice listă bibliografică, chiar dacă pentru cei din ciclul gimnazial ar trebui o ediţie adaptată. Uneori paradoxal, textul te poate surprinde, după toată instrucţia de mai sus, cu o afirmaţie de genul „Cele mai bune cărţi sunt şi cele mai uşor de citit”. Cred că evident, după „skillul” dobândit, în funcţie de „level”… Fără a desconsidera lectura doar din plăcere, volumul îl poate trezi pe cititorul visător la timp! Nu tot ce se citeşte, se mănâncă, adică, mai pe limbajul cărţii spus, nu tot ce lecturezi îţi dezvoltă mintea! Aceasta dacă ai astfel de pretenţii de la un anumit organ, dacă vrei să-ţi dezvolţi un anumit simţ critic, la modul civilizat! Dacă nu, oricum cititul te poate ajuta măcar să adormi liniştit! A se vedea pagina 48! Şi pentru că deja am vorbit de mărime, iar pe unii îi interesează şi durata, un ultim sfat, deşi mie nu-mi place să dau sfaturi: „Nicio carte n-ar trebui citită mai lent decât e necesar şi nici mai rapid decât capacitatea cititorului de a nu pierde din plăcerea de a citi şi din sensurile cărţii”!

Citit 3118 ori Ultima modificare Vineri, 27 Iunie 2014 14:41

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.