* interviu cu prietenul de gât *
R - Vasile, tu chiar crezi că a trecut aproape o jumătate de secol de când am absolvit împreună Filologia ieşeană?
- Nu, nu cred. Eram aproape toţi săraci, dar tineri. Adică fericiţi! Profesori şi colegi de excepţie. Spectacole, plimbări, fete zglobii, petreceri, uneori chiar cu lăutari. Am stat în cameră cu celebrul Ghiuţă, un soi de nepot al lui Kafka, cu prozatorul spaniol de origine română Costică Ciubotaru, cu anglofilul Paul Nistorică, cu delicatul Lulu, Dumnezeu să-l odihnească. Ce mai, Heidelbergul nostru de altădată.
R - Destul cu borcanul de melancolie! Tu ai ales cariera didactică. Ce-aţi făcut voi acolo? Unde aţi dus şcoala românească?
- E de râsul curcilor! Cred că e răzbunarea Suzanei Gâdea. Nu se putea mai rău. Haos generalizat, câte un ministru în fiecare an, care mai de care mai chisnovatic, iar în jos clientelă politică până în vârful unghiilor. În locul secretarului de partid a apărut distinsul lider de sindicat.
R - Omule, tu erai un băiat de treabă. Ce ţi-a venit să te bagi în literatură?
- Decât să mă apuc de furat, ori de alte măscări…
R - Măscări zici? Ia fii atent ce-ai scris aici: "Într-o lume constipată, cea mai preţuită este literatura de closet". Cine te-a sfătuit pe tine să te apuci de scris?
- Tu. Ai uitat? M-ai vizitat la Tecuci. Locuiam cu socrii într-o casă frumuşică. "Apucă-te de scris - mi-ai zis - că asta e bună de casă memorială"!
R. - Da? Regret! Casa?
- Am vândut-o pe nimica toată!
R. - Foarte bine. Aşa! Acum fii atent! Chiar după debut, te-a lăudat în „România liberă” celebrul critic Şerban Cioculescu.
- Era bătrân! Cred că m-a confundat cu I. Ghica.
R. - Apropo! Eşti cumva rudă cu domnitorii, ori cu scriitorul?
- Aş! Un notar beat a scris pe actele bunicului Ghica în loc de Gică.
R - Deci e o chestie de impostură!
- Mai mult e viciu şi incultură. Mă refer la notar.
R - Primul volum ţi-a apărut în 100.000 de exemplare înainte de revoluţie la renumita Editura "Junimea"…
- Atunci erau păduri multe. Acum nu mai poţi să scoţi mai mult de 2-2-300 exemplare.
R. - Un belgian te-a pus alături de moraliştii francezi. Cum e posibilă o asemenea blasfemie?
- Ăsta a avut probabil impresia că l-am turnat la securitate. Nu vezi, lasă să se înţeleagă că sunt un expirat. Secolul al XVIII-lea. Doamne fereşte!
R. - În 2007, Universitatea Bucureşti era îmbrăcată în banere, iar tu spânzurat undeva între Cicero şi Jules Renard. Nu au avut niciun pic de jenă?
- Ba da. Şi eu, dar în special ei.
R. - Scriai tu acolo pe baner: „De pe unele frunţi şi muştele pleacă dezamăgite”. Tu nu eşti întreg la minte? Te iei de ăştia? Nu ştii că ei sunt majoritari peste tot? Îi urăşti pe proşti?
- Numai pe cei cocoţaţi care au adus România pe noi culmi de progres.
R. - Ce crezi despre politicieni?
- Sunt băieţi simpatici, de gaşcă, de şpriţ. Unii sunt vegetarieni, alţii chiar erbivori.
R. - S-au deschis graniţele pentru toţi. Ai călătorit?
- Încă nu. Vreau să plec în Spania. La cules căpşuni.
R. - De ce nu scrii versuri?
- Păi, uite, arunci cu o piatră într-un câine şi loveşti un poet. Sunt prea mulţi. Şi medicul mi-a spus să evit îngrămădeala.
R. - Ce relaţie există între scriitorii actuali şi criticii literari?
- Ca între copac şi câine.
R. - Încă o trăsnaie! Două aforisme de ale tale au ajuns subiecte la examenul de bacalaureat. Ce ţi-a venit? Ai distrus procentul de promovare. Vrei să demolezi învăţământul românesc?
- Am greşit! Cred că am adunat înjurături pentru încă 70 de ani.
R. - Ce părere ai despre climatul literar gălăţean?
- Ca peste tot, scriitorii noştri se scuipă prin reviste şi la TV dar se sărută ca ruşii la bufet. Şi bine fac. Eu nu am nicio încredere în versurile poeţilor care duhnesc a coca-cola.
R. - Ai făcut din Tecuci capitala Cercetaşilor români. Împreună cu Gh. Lazăr, ai umplut cândva oraşul de statui. Ai scos, pe banii tăi, un dicţionar al personalităţilor din fostul judeţ Tecuci. Te-au făcut cetăţean de onoare?
- Pe jumătate. Deocamdată sunt cetăţean. Şi mă simt foarte bine. Apropo de dicţionar. Evident, mi-am făcut mulţi duşmani. Am primit un e-mail anonim teribil: "Ghica acesta tip bizar/ M-a scos din dicţionar/ Dar îmi e la fel de drag/ El mă scoate, eu îl bag!
R. - Ai lucrat în publicistică. Ce părere ai despre presa de azi?
- E ca sutienul. Deformează realitatea. Şi încă ceva. Prin unele redacţii e ca în avion. Unul conduce şi celorlalţi le este greaţă. Asta, evident prin alte părţi.
R. - Vasile, să presupunem prin absurd că cineva ar vrea să cumpere o carte de-a ta. Ştiu, eşti pe Internet la Citatepedia. Dar în librării?
- Suntem un popor emancipat. Nu mai avem nevoie de cărţi. Cred că singurii amatori sunt cei care vând seminţe la stadion. Ca să transforme foile în carnete. Ar fi totuşi ceva, dar până când ajung eu din Tecuci mi-o iau gălăţenii înainte.
R. - Eu îţi urez totuşi "La mulţi ani!", deşi ai depăşit media de vârstă cu trei ani. Vrei să prăbuşeşti şi sistemul de pensii?
- Bunicul meu a mâncat pensie 38 de ani. Nu mă las mai prejos.
(„R” - de la Radu Macovei)
