Începând din data de 13 decembrie (ziua trecerii în eternitate a lui Nichita Stănescu) se desfășoară o serie de manifestări festive prilejuite de împlinirea a 40 de ani de la înființarea, în 1983, a Cenaclului "Noduri şi Semne".
Spicuim alte câteva impresii ale unor membri ai cenaclului:
"Iubirea de cuvânt ne-a adus împreună și ne ține împreună, chiar dacă unii dintre noi umblăm aiurea, de nebuni, prin lumea largă. Undeva, adânc, în viscerele noastre, rămân încrustate toate cuvintele care s-au născut și care încă se mai ridică din noi. Suntem niște fericiți, în definitiv. Binecuvântați sau nu, aproape vii, oarecum nemuritori, îngeri și demoni, am fost, suntem și vom fi Noduri și Semne. Să ne trăim și să le mulțumim celor care ne-au făcut să înțelegem că suntem cea mai frumoasă nălucire de la Dunăre." (Tatiana Nona Ciofu - Germania)
"La 40 de ani de Noduri și Semne, sărbătorim cu recunoștință creativitatea și prietenia din acest cenaclu. Sper ca această aniversare să aducă amintiri pline de inspirație și căldură. La mulți ani, cenaclul nostru drag! Vă doresc sărbători cu bine!" (Adrian Haidu - China)
"A fost un an în care m-am bucurat de prietenia oamenilor minunați de la cenaclul Noduri și Semne, așa cum s-a întâmplat și în anii trecuți... ce poți să îți dorești mai mult?... E un cadou pe care îl primesc în fiecare vineri și pe care abia aștept să îl deschid..." (Daniela Lăcrămioara Capotă)
"Noduri și Semne este o clipă de eternitate în sufletul meu. Îmi voi aminti mereu, nu cred că am să uit vreodată acest cenaclu, aceste clipe de eternitate care sunt asemenea unor molecule ce formează un organism. Am putea numi acest organism inefabil - suflet, un organism al clipelor primordial când ne-am auzit și ne-am văzut mama prima oară, când am iubit prima dată, când am fost trădați, când am avut succes, clipa când am fost înfrânți, când am ajuns și când am plecat de pe planetă. Dacă vrei să distrugi un om, este simplu, îi iei memoria și îl lași singur pe străzi. (…) Am iubit până la lacrimi Noduri și Semne și pe toți cei de acolo. L-am întâlnit pe prozatorul Ion Avram, cu celebrele sale proze cu refrene buciumate, inconfundabile, originale - țin minte și acum proza cu trenul - trenul te-duc-te-aduc!, departe, gara, femeia trecând pe alee, te-duc-te-aduc!, te-duc-te-aduc!, el așteptând în căminul de nefamiliști, vecinii, ochii din spatele perdelelor, privirile iscoditoare, te-duc-te-aduc!, te-duc-te-aduc!, sau proza nemuritoare cu Țâganul, câinele bătrânilor. Iubesc amintirile cu Ion Avram și sunt profund subiectiv față de acest om pe care-l prețuiesc, așa cum îi prețuiesc pe toți cei care au făcut parte din Noduri și Semne." (Cristian Biru - Anglia)
N.A. Cenaclul își va relua activitatea după sărbătorile de iarnă, pe 12 ianuarie, când va citi Leonard Matei.
