Tumultoasa viață și vasta operă a Patriarhului istoriografiei gălățene se regăsesc plenar în geniala definire a tribunului Simion Bărnuţiu de către titanul Nicolae Iorga: "omul unei singure viziuni şi a unei singure misiuni". Într-adevăr, așa cum însuși Paul Păltănea (25 iunie 1924 - 25 ianuarie 2008) mărturisea: "Nu am scris nici pentru glorie, nici pentru funcții și nici pentru bani. Am scris... pentru a-mi face o datorie morală față de acest oraș".
Veritabilă ars poetica, ideea este reluată în 2004, în capitolul introductiv al volumului "Peceți Ștefaniene la Dunărea de Jos": "Posibilitatea pe care o avem de a oferi, în primul rând gălățenilor, cunoașterea... unor aspecte din lungul șir al strădaniilor domnitorului... sperăm să înmulțească interesul pentru istoria strălucitei domnii, ca și a ținutului de la Dunărea de Jos, până acum prea puțin dezvăluită".
Indubitabil, Paul Păltănea a fost o instituție, o instanță în timpul vieții, iar în eternitate a devenit un brand, o efigie prin pecețile păltăniene lăsate ca testimoniu pentru neexploratul (încă!) patrimoniu istoric gălățean. Domnia Sa a sorbit apa tuturor, direct de la izvoare, a parcurs cu mintea atâtea documente încât avea, ea însăși, tăria unui document. Cărțile sale sunt crestomații de documente comentate, catalogate, enciclopedii, genealogii, iar opera sa se derulează invariabil cronologic și genealogic.
Paul Păltănea devenise un etalon prin ținuta sa maiestuoasă, impunea prin civilitate ireproșabilă și te copleșea prin comoara minții sale, prin grandoarea operei și vastitatea cunoașterii. Era imposibil să alegi un domeniu, oricât de periferic, din istoria Galaților/ Dunării de Jos fără să constați că dânsul a trecut pe acolo și a abordat tema în fundamentul ei. Multă vreme, generațiilor de istorici, în succesiunea lor, le va fi refuzată plăcerea de a descoperi domenii virgine ori subiecte insolite, fiind nevoiți să se consoleze cu sporirea sintezei păltăniene.
Cunoașterea aproape exhaustivă a istoriei regiunii Dunării de Jos în cele mai mici detalii, direct din surse primare, i-a îngăduit istoricului să elaboreze lucrări desăvârșite, monografii complexe, cercetări tematice care cochetează cu perfecțiunea. Și acestea nu sunt simple îndreptare, sunt sinteze complete, uneori disperant de amănunțite, inhibante prin notele de subsol, care îți răpesc bucuria identificării unei posibile completări.
Copilul său de suflet, "Istoria orașului Galați: De la origini până la 1918", a fost zămislit prin truda a peste treizeci de ani ca expresie a gratitudinii față de comunitatea care îl adoptase, ca mulțumire pentru stăruința profesorilor care contribuiseră la educația sa și, nu în ultimul rând, să își plătească datoria de suflet "față de fie iertată Maica mea care, crescându-mă singură, mi-a dăruit mie viața ei, eu neputându-i oferi decât începutul unei îndelungi osteneli". În pofida energiei inepuizabile și a consecvenței nestrămutate, "patriarhul" nu a reușit să elaboreze și istoria Galațiului de după anul 1918.
Concluzionăm, prin prezentarea opiniei acad. Alexandru Zub, distins prieten și părtaș la nemeritate persecuții: "Paul Păltănea a fost un istoric erudit şi pasionat, care a ştiut să se pună mereu în slujba adevărului, fie acesta legat de istoria locală, de istoria naţională sau de istorie în ansamblu, domeniu vast şi de necuprins, la care un cercetător autentic nu se poate raporta decât cu umilinţă şi modestie. Suferinţele îndurate în timpul recluziunii silnice, ca şi persecuţiile de mai târziu, viagere, au făcut din Paul Păltănea un reper memorabil, căci a ştiut să le integreze în propria-i devenire spirituală".
Închei cu speranța că ceea ce a solicitat imperativ Iorga pentru opera Poetului-nepereche: "orice cuvânt din Eminescu trebuie retipărit" se va adeveri și în cazul peceților păltăniene. Poate că în anul centenarului nașterii sale se va edita "Integrala operei păltăniene". Asumarea succesiunii sale impune depășirea etapei "Opere alese" prin inițierea "Operelor complete". Este un imperativ și o nobilă misie în preluarea succesiunii Patriarhului istoriografiei gălățene!
