Cenaclul "Noduri şi semne". "Dark", dar "nu avem voie să plângem"!

Cenaclul "Noduri şi semne". "Dark", dar "nu avem voie să plângem"!
Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

În seara zilei de 26 ianuarie 2024, ședința Cenaclului "Noduri şi semne" a avut două momente distincte: mai întâi a fost omagiată viața și memoria scriitorului și profesorului Iulian Mardar (în ziua de 28 ianuarie 2024 ar fi împlinit 52 de ani), prin depănarea unor amintiri despre domnia sa, momentul fiind precedat de o scurtă reculegere, Antoanela Mardar, soția scriitorului, prezentând și două scurte filmulețe în care Iulian Mardar pledează pentru importanța lecturii în viața oamenilor, dar își și promovează, cu umor, lansarea romanului său "Uimitorul Jack". Spunea Iulian Mardar, de "dincolo", dar atât de "acolo-împreună", cu membrii cenaclului pe care i-a iubit atât de mult, că "un scriitor se naște dintr-un cititor", un scriitor decent neputând să se nască fără a citi sute, dacă nu cumva mii de cărți. Antoanela Mardar, amintindu-și de un moment aproape premonitoriu, cu foarte puțin înainte de teribila și neașteptata moarte a lui Iulian, spunea că, întorcându-se de la o înmormântare a unei rude, Iulian a subliniat că la o astfel de despărțire definitivă "nu avem voie să plângem". Desigur, durerea există, și ea ne poate aminti, pe lângă momentele plăcute, că omul, scriitorul, profesorul, tatăl (și câte a mai fost "uimitorul Iulian") a fost generos, frumos, cu o incredibilă putere de a se dărui, mobilizator, luptător, "un om dăruit", un răzvrătit. Recitind singurul roman finalizat și publicat al lui I. Mardar, Antoanela a subliniat că ființa romanului este "Iulian în întregime", așa cum a fost el, fiind o autobiografie, romanțată, sui-generis, subsemnatul considerându-l-l o carte mare, nebună, prea puțin cunoscută, a literaturii universale.

Dorian Stoilescu, o nouă carte în pregătire

Al doilea moment al serii a fost lectura din noua carte în pregătire a lui Dorian Stoilescu. Poeme "dark", scrise în momente de depresie serioasă, după cum a mărturisit la un moment dat poetul.

Reacțiile membrilor cenaclului au fost diverse, ca numitor comun fiind aprecierea sensibilității tratării temei.

N. Păcuraru: "Scrie elegant, cu multă sensibilitate. Exagerează un pic în autoalienare și negativism. Ar trebui să dilueze duritatea."

I. Avram: "E mai aproape de starea de poet, de ceea ce consider eu că trebuie să fie poezia, comparativ cu textele sale reportericești. Are și expresii memorabile, aforistice."

A. Talabă: ”Este un pas înainte. Texte mai profunde, deși cam triste."

T. Neacșu: "Nu este numai o tematică dark. Nu mai au artificialitatea celor precedente, păstrând "ocheanul social"! Mergi înainte călare pe Dark!"

Carmen Neacșu: "«Icar» este inima întregului grupaj, cu accentul pus pe dorința de a avea aripi interioare. Pare că a decojit o parte din sufletul său. Chiar dacă a păstrat linia sacadată, ostășească."

Anca Gaiu: "Versul emblematic este «funcționăm dincolo de uzură», podul speranței este fisurat, dar se mai poate trece. Este despre căutarea adevăratei naturi, a vieții autentice."

A. Mardar: "Poemele s-au pliat bine pe momentul comemorativ! Simplist, dar apăsător! Bine că sunt aripi interioare, care te pot duce la Renaștere!"

D. Capotă: "Va face în continuare terapie prin artă!"

S. Iorga: "Versul-cheie este cel care conține expresia «să fii cel ce nu poți iubi!» Câștigă în coerență, este bine scris, inteligent, dar rămâne un «dar»... Trebuie să treci de o barieră! (nu știm dacă se referă la cea de corali, D. Stoilescu fiind stabilit în Australia)."

Vineri, 2 februarie, la ora 18.00, la sediul cotidianului "Viața liberă", Antoanela Mardar va citi din poezia lui Iulian Mardar.

Citit 737 ori Ultima modificare Joi, 01 Februarie 2024 18:52

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.