Titlul de mai sus este o parafrază la unul dintre cele mai apreciate poeme ale grupajului de poezie ales de Antoanela Mardar, poeme citite de soția regretatului scriitor Iulian Mardar, în seara de 2 februarie 2024, la ședința cenaclului. Este vorba de „Natură vie cu lucruri moarte”: „Am auzit/ scândurile patului/ gemând ușor azi noapte./ probabil că se visau/ din nou copaci.”
Textele au fost selectate dintr-un manuscris aflat în lucru în momentul morții lui Iulian Mardar, manuscris intitulat „Gânduri căzute pe om”. Așa cum a remarcat unul dintre colegii de cenaclu, parcă ar fi fost selectate multe dintre versurile cu putere de premoniție.
Ion Avram: ”Aceste grupaj are o gravitate deosebită, aparte, spre deosebire de altele pe care le-a citit chiar Iulian. Totuși, coexistă cu ludicul, ușor umoristic. Se vede filosoficul, erudiția (de care nu face caz), care este folosită firesc și necesar. Amintește de spiritul lui Marin Sorescu. Erudit, dar și-a păstrat curiozitatea. Cred că va fi o carte de poeme măcar la nivelul romanului…”
A. Mardar: ”Era fascinat de univers, de tainele lui… Într-adevăr, am ales ceea ce am considerat ca relevante pentru gândurile și temerile lui. Deși nu arată prea mult aceste temeri… este el în toate aceste poeme, chiar unde te-ai gândi mai puțin. De pildă, din «Diagnostic», poate nu rezultă prea clar, dar el știa să cânte și la vioară, învățat de un unchi de-al său: «Ai, în spatele urechii,/ înfipt adânc și nevăzut/ cu ochiul liber,/ un arcuș de vioară./ Nu simți, din când în când/ cum te gâdilă părul lui,/ păr de cal neîmblânzit?»”
A. Talabă: ”Poezie extrem de profundă. Ascultând-o, mi-am dat seama cât de mult ne lipsește și mai ales cât de mult lipsește el Scrisului.”
Doina Talabă: ”Este o Poezie-Testament.”
Silvia Curelaru: ”Exprimă profunzime, asumare, curajul în fața a ceea ce a presimțit că vine.”
V. Dragomir: ”(nu întâmplător) Pune în prim-plan Timpul, cu toată relativitatea lui. Dacă i-aș citi toate poemele, la final cred că i-aș putea face portretul.” (În imagine, realizat de Doina Talabă)
N. Păcuraru: ”Scrie minuțios, muncit, cu un subtil har de autoironie. Parcă mângâie cuvintele.”
D. Capotă: ”Puțini își pot asuma, îmblânzi efemerul (și trata estetic) pentru a trăi frumos.”
Ramona Ignat: „«Teacher»” știa și făcea întotdeauna ce-i plăcea. De aceea, cuvântul «voi», din ultimul poem, «Epilog» (Doar atât: «Pentru că voi, eu.»), nu este numai pronume.”
Carmen Neacșu: ”Textele transmit pulsația lui, felul în care a trăit și s-a raportat la această lume. Parcă a scris dintr-un spațiu în care nu era nici viu, nici mort! Suntem norocoși că l-am întâlnit pe Iulian…”
Vineri, 9 februarie, de la ora 18,00, la sediul „Vieții libere”, va citi Silvia Curelaru.
