La Muzeul de Artă Vizuală Galați, a avut loc, joi, 1 februarie 2024, ora 14.00, vernisajul expoziției de patrimoniu "Linia nud", expusă pe simeze la etajul sediului expozițional, deasupra spațiului destinat expunerii temporare.
Expoziția, prezentată de artistul plastic Liliana Tofan, care a fost curatorul proiectului, constă în douăsprezece desene, din colecția de grafică a muzeului, selectate pe ofertanta temă a nudului, cu filtrul tehnicii folosite de autori. Dintre aceste desene, două sunt semnate de sculptorul belgian de origine basarabeană Idel Ianchelevici (1909–1994), iar zece desene sunt din creația Georgetei Arămescu (1910-1994), reprezentând fragmente din opera de maturitate a celor doi autori.
A fost ca un fel de "prânz de taină", unde Linia a învins… Nudul, erotismul subtil (sau nu, dar în acest caz fără tușe groase) fiind eclipsat de complexitatea meditativă a demersului: "Cu trasee și viziuni diferite, cei doi autori se întâlnesc în abordarea desenului ca scop în sine și nu ca un exercițiu preliminar în elaborarea sculpturii sau a picturii. Expunerea își propune ca temă principală Linia, folosită de autori în lucrările prezentate ca unic element de limbaj plastic, linia de contur și linia modulată - mijloc esențial în construcția mesajului-imagine, alegere deloc aleatorie în reprezentarea în concepte diferite a nudului."
Eclipsarea (antonioniană) are și ea subtilitatea ei, Ianchelevici promovând o suavă odaliscă, pe când Arămescu provoacă socialul (interferențele sunt clare), antropologia, poate chiar ritualul. Dionisiac sau nu, muzical, dansând, provocând sau surprinzând Muze ori Zeițe… Taina, misterul (oricărei goliciuni) sunt cuvinte-cheie și în cazul posibilului orgiastic. "Pata de culoare" contribuie la "firul narativ" despre care s-a referit și curatorul în prezentarea sa, care a sesizat și filmicul ori ideea de benzi desenate.
Dacă vreți, este jazz grafic, la Ianchelevici fiind, ca să cităm din Liliana Tofan, de "o delicatețe halucinantă"; exerciții spirituale, înrudite cu cele ale desenului pe dunele ori țărmurile de nisip, declarații de dragoste pentru Om, pentru simplitatea sa și a relației sale cu Divinitatea (ori lipsa Ei), pentru Frumusețe și căutarea ei continuă, cu cele mai modeste mijloace artistice, doar cu har și talent, ca un fel de zâmbet al Muncii care nu a omorât pe nimeni… Munca Dialogului lirico-artistic dintre micul creator și privitor, alt nume al Iubirii care poate să fredoneze "A Hard Day's Night", să toarcă firul întunericului pentru a revela, dincolo de monotonie, splendoarea luminii din orice coală albă de hârtie, carton ș.a.m.d. Un alb al sufletului de dincolo de trup, dar întregind, astfel, insuportabila greutate (din ușurătate...a) a ființei.
Liliana Tofan a realizat un mic miracol, aproape a construit un colț uitat dintr-un paradis posibil: a rupt (ne)ființa Absenței prin douăsprezece rupturi de suflet: cei doi au lucrat cu firul Ariadnei, ce-a mai rămas din el!
