* „Iadul este amintirea fără puterea de a mai schimba ceva” de Jonas Gardell este piesa pe care au ales s-o joace elevii din trupa de teatru a Colegiului Naţional „Mihail Kogălniceanu” cu ocazia Sărbătorilor Galaţiului *
Este o piesă grea, cu atmosferă apăsătoare, care îţi taie respiraţia pe alocuri, dar care spune pe nume unor adevăruri pe care puţini dintre noi ar fi capabili să le recunoască. Iar prin aceasta s-a lipit foarte bine de structura sufletească a actorilor-adolescenţi care au alcătuit distribuţia: Cristina Bobeică, Cătălin Druţu, Cristiana Florea, Ruxandra Neacşu, Cristiana Pană. Deşi au avut nişte partituri greu de interpretat, tinerele talente au reuşit să se achite de roluri cu simţ de răspundere.
Agnes şi Viola sunt două surori care-şi dispută tot timpul dragostea mamei. În mod paradoxal, cea care este nevoită să piardă trenul vieţii pentru că trebuie să rămână s-o îngrijească pe mama sa, este cea mai puţin iubită. Idealizată în memoria mamei de distanţa care le desparte şi cu aureola unei actriţe de succes deasupra capului, Viola deţine supremaţia în sufletul părintelui său.
Cele două surori se întâlnesc lângă patul în care mama lor trage să moară. E momentul în care atmosfera sumbră face să răbufnească toate resentimentele surorii care se simte sacrificată, Agnes: „Mi-ai furat viaţa! Fiecare rol pe care l-ai făcut, l-am făcut şi eu. Şedeam acolo în salon şi ştiam fiecare replică, eu eram umbra ta şi tu nu mă observai niciodată, stăteam acolo în salon şi mă gândeam: Ar fi trebuit să fiu eu”.
Concluzia clară e că iadul nu trebuie căutat în altă parte, el creşte şi se dezvoltă uneori chiar înăuntrul nostru, în lipsa iubirii.
Colegii veniţi să-i susţină pe tinerii actori au apreciat prestaţia acestora, aplaudându-i la scenă deschisă şi felicitându-i la final. Spectacolul s-ar fi bucurat de prospeţimea interpretării, dar nu ar fi avut acurateţe şi mijloace scenice, dacă nu s-ar fi implicat profesorul coordonator Cristian Rolea, iar Cristian Stavăr nu s-ar fi ocupat de regia tehnică.
În plus, nici premiera spectacolului nu ar fi avut loc, dacă Marian Băilă nu le-ar fi pus cu generozitate la dispoziţie Clubul Agro-Dunărea.
