Petru Todoran, "Linia valahă", Editura Boem@, Galați, 2024
Cronicarul-istoric de neam și de țară Petru Todoran reușește încă o izbândă scriitoricească și vine pe piața cărții cu un nou volum - "Linia valahă". De fapt, Petru Todoran „circulă” prin istoria neamului românesc precum a circulat în viață din Toplița harghiteană a nașterii și a copilăriei sale în „dulcile târg al Ieșilor”, unde s-a instruit în inginerie, și apoi pe platforma siderurgică a Galațiului, statornicindu-se cu familia în orașul de la Dunărea de Jos. Trăind o istorie de martir (vezi, "Coroana de martir", Editura InfoRapArt ,devenită între timp Editura Boem@), Galați, 2021), mândru de "Lungul drum al răbdării spre înțelepciune sau cu transhumanța prin veacuri", vol. I-II (2022-2023), admirându-l pe "Reformatorul Constantin Mavrocordat" (2022), impresionat de faptele lui "Pazvan Oglu. Băiatul cel rău din Balcani" (2019), supraviețuiește după o mare "Furtună la Dunăre", marcată de "Haiducii lui Neagu Papură" (2020), împlinindu-și menirea profesională la "Sidex - o viață de om", vol. I-III (2018).
Volumul asupra căruia zăbovim acum, recomandându-l cu căldură virtualilor cititori, pasionați de istorie și în sufletul cărora mai există un dram de patriotism, este, în primul rând, un document-argument care pune în valoare o pagină eroică din trecerea neamului românesc prin istoria europeană, reprezentând apărarea creștinătății în calea politicii expansioniste a Semilunii otomane, epoca marelui Iancu de Hunedoara, la mijlocul celui de-al XV-lea veac. Petru Todoran pune în circulație o informație deosebit de bogată, care uneori pare că sufocă textul, dar care, în același timp, dovedește acribia, munca și documentarea bogată a autorului privind tematica istorică a demersului său.
Cele 19 capitole ale volumului, adunând aproape 400 de pagini, au titluri semnificative privind momente istorico-militare complexe, subiecte ale secolului al XV-lea, dintre care menționăm: Prima luptă cu vrăjmașul, Prima bătălie, prima victorie, Aprigele bătălii, Campania cea lungă, Bătălia de la Varna, Pe câmpia Mierlei nu mai cântă păsările, Înfrânt din nepăsarea Apusului, Asediul Belgradului etc. De asemenea, impresionează marele areal geografic și politic în care se desfășoară acțiunile evocate de autor, din zona Balcanilor spre răsăritul și centrul Europei, cuprinzând un mare număr de entități etnice: turci, bulgari, sârbi, albanezi, români, unguri, austrieci, slovaci, cehi, polonezi, italieni etc.
Personajul central al acțiunii este marele strateg militar, apărător al creștinătății europene, Iancu de Hunedoara, autorul multor isprăvi în campaniile militare de la Niș (1443), Varna (1444), Câmpia Mierlei (1448), Belgrad (1456). Autorul urmărește, pas cu pas, ascensiunea militară și politico-administrativă a acestuia (comite al Timișului, ban al Severinului, voievod al Transilvaniei, regent al Ungariei), făcând față cu brio acuzațiilor și uneltirilor marilor nobili maghiari, uneltiri care ajung la urechile regelui Ladislau Postumul al Ungariei, un copil de numai 12-13 ani, care reacționează: „Hellena, unchiul Ulrich începe să mă supere, din ce în ce mai tare, de la o zi la alta. Nu încetează să-l ponegrească pe Ioan Corvin, mereu zice că acesta îmi va lua viața și tronul. Dar tot ce spune despre Iancu este o minciună! Nimic din purtarea lui Iancu de Hunedoara nu arată că ar fi un viclean care se pregătește să mă omoare. Înțeleg foarte bine acum că Iancu este întocmai cum mi l-ai descris când soseau la Viena știri despre bătăliile lui cu turcii. De partea cealaltă, unchiul Ulrich o ține morțiș că Ioan Corvinul trebuie înlăturat, îndepărtat de la conducerea oștirii și de la administrarea visteriei” (p. 330, cap.16)
Viziunea politico-militară și strategică a lui Iancu de Hunedoara, un adevărat avertisment adresat Apusului, este dovedită și prin intervenția sa în sala tronului maghiar, la vestea căderii Constantinopolului în mâna turcilor, în anul 1453: „Constantinopolul a căzut sub asediul zidurilor de către o sută de mii de oameni, dar cel mai mult din cauza nepăsării Apusului. Acum vom vedea cum Satana de sub Semilună își va purta urdiile în galop, spre Serbia, Ungaria, Bosnia, Croația, Veneția, Milano, Roma, Austria, țările germane și restul Europei. Vor auzi acum, în ceasul al 12-lea, regii și principii Europei, dangătul clopotului care bate în dungă, a primejdie? Și se vor așeza cu oști să stăvilească puhoiul turcesc?” (p. 336, cap.17).
Calitățile de mare strateg militar ale lui Iancu de Hunedoara sunt puse în evidență, în mod deosebit, în pregătirea și în timpul bătăliei pentru apărarea Belgradului, care a avut loc în iulie 1456. Iancu de Hunedoara este investit cu organizarea armatei pentru a lupta cu turcii în Dieta de la Frankfurt, septembrie 1454, la care au participat reprezentanții capetelor încoronate ale Europei, delegați, ambasadori, împuterniciți, ca răspuns la „jihadul” cu care marele sultan Mahomed al II-lea amenința creștinătatea europeană. Las plăcerea cititorului să vibreze la lectura textului privind strategia și eroismul armatei conduse de Iancu de Hunedoara pentru apărarea Belgradului, poarta care, deschisă, ar fi putut favoriza turcilor drumul spre centrul Europei.
Din păcate, la mai puțin de o lună de la marea bătălie pentru apărarea Europei, la 11 august 1456, marele Iancu de Hunedoara este răpus de ciumă chiar în tabăra militară de la Zemun, înmormântat la Alba Iulia, pe piatra sa de mormânt fiind inscripționată, ca o recunoaștere a posterității, inscripția: „S-a stins lumina lumii”.
"Linia valahă" a lui Petru Todoran nu este doar o carte despre lupte, despre războaie, ci și o carte despre viața socială, de familie, chiar despre dragoste, despre intrigile dintre diferite fracțiuni nobiliare ale vremii. Iancu, spune autorul cărții, propunea adesea „măsuri de îmbunătățire a traiului celor ce plătesc biruri la visteria Țării”, încălzind „inimile celor mai de jos locuitori ai Ungariei, iobagii. Nimeni până la Iancu nu s-a interesat de viața acestor amărâți, nimeni nu s-a gândit să dea jos din poverile care apăsau pe umerii lor. După răscoala condusă de Anton cel Mare de la Buda (Budai Nagy Antal) din 1438, nemeșii cei mari deveniseră nemiloși cu acești amărâți. Iancu a cerut adunării celei mari - Dietei, n.n. - să-i lase pe iobagi să se mute dintr-un sat în altul, de la un boier la altul, după ce își vor fi plătit datoriile. Era puțin, își ziseră săracii, dar măcar primiseră, nu li se lua iarăși.” (p. 227, cap. 12).
Iancu, deși copleșit de obligațiile militare, trăiește sentimente omenești, este sensibil la iubirea soției sale, Betti, care în momente de tristețe încearcă să-i alunge gândurile negre prin gesturi de tandrețe: „Vino, iubitul meu și lasă-mă să îți risipesc norii de furtună din ochi, de la tâmplele cărunte și să-ți spun povești, așa cum făceam nu cu mult timp în urmă, când încă eram tineri.” (p. 285, cap.15).
Petru Todoran excelează, aș spune în mod obișnuit în scrierile sale, în folosirea artei dialogului în descrierea evenimentelor, întâmplărilor, relațiilor sociale, politice și militare, conferind textului atractivitate și curiozitate, făcând lectura cărții deosebit de agreabilă. Limbajul folosit este atrăgător, uneori neaoș, folosind cuvinte și expresii specifice diferitelor zone geografice: arvacska, fușăraie, a sta ciotcă, noaten, familiarii nobilului, meterhana, beglerbeg, sangiac, marele imbrohor, camera Nișanciului, ocoș, hasnă, iugăr, nemeș, bompres, ișpan, csupor, polgameșter, lug, urdie, niumurug, leaț etc.
"Linia valahă", o nouă carte care întregește succesul de scriitor-cronicar al istoriei noastre, adăugându-se bogatului CV al lui Petru Todoran. Felicitări autorului! Cuvinte de laudă se cuvin și Editurii Boem@ (director, Petre Rău) și Tipografiei Opanis.
Spor la lectură cititorilor!