Miercuri, 2 octombrie, la Muzeul de Artă Vizuală Galați a avut loc un vernisaj cumva inedit, non conformist. Un mare profesor și un genial creator, care este receptat ca un părinte de către mulți dintre artiștii plastici gălățeni, ajuns la venerabila vârstă de 80 și aproape încă un an (pe care nu o arată, cu un umor moldovenesc marcă înregistrată), a intrat în dialog cu numerosul public.
Întâlnirea a fost moderată de curatorul expoziției sculptorul şi muzeograful gălăţean Eduard Costandache, care l-a prezentat pe Maestrul Dan Covătaru (despre domnia sa este vorba, cu expoziție intitulată „Între Metaforă și Simbol”) cu bucuria discipolului care și-a găsit prietenul înger în profesor.
Mesajul acesta a fost subliniat și de către o altă invitată specială, Maria Bilașevschi, criticul de artă și președintele U.A.P. Iași, care a avut norocul să-l cunoască încă din copilărie, aceasta invitând publicul să fie atent la relația care se stabilește între privitor, energia creatorului, materia vie a operelor de artă. În catalogul extrem de elegant al expoziției (conceput de același Eduard Costandache), dr. în arte vizuale, cadru didactic universitar, Maria Bilașevschi își încheie astfel articolul: „Expresia directă, cioplirea ce lasă nealterat sensul generator al semnului plastic, întreaga recuzită simbolică, fac ca fiecare lucrare să câștige un caracter al permanenței, să existe ca sens prin ea însăși, indiferent de ciclicitatea istorică, tendințe și curente, așezându-l pe Dan Covătaru ca reper fundamental în istoria sculpturii românești.”
Între legendă și istorie, Dan Covătaru, cu generozitate, a și donat colecțiilor Muzeului din Galați una dintre lucrările expuse, „Cotigari”, Ed. Costandache considerând că lucrarea merită să fie în expoziția permanentă, expresie a valorii artei contemporane.
Codrin Vasiloancă, proaspăt doctorand în arte vizuale, la una dintre primele sale intervenții ca analist, a arătat că Maestrul Dan Covataru și-a păstrat ca artist fascinația jocului, dispoziția ludică, pentru că, pentru dânsul, jocul este ritual și inițiere - un ritual la capătul căruia se metamorfozează întrupându-se ideatic în câte un obiect oferit apoi contemplării. Miza acestei inițieri, din punctul de vedere al publicului, este recuperarea capacității de a vedea realitatea ca realitate, iar nu prin prisma necesităților și urgențelor cotidiene, sau a concepțiilor și preconcepțiilor despre lume.
Apropo de umorul lui Dan Covătaru, povestind despre reacția apropiaților scriitorilor Mihail Sadoveanu și Cezar Petrescu, cărora le-a realizat busturile monumentale, fiind întrebat, apropo de Cezar Petrescu, „Maestre, cum de l-ați surprins așa de bine?”, după ceva timp de gândire, a răspuns simplu…: „Nu știu!” Un „nu știu” care însă are bogăția remarcilor brâncușiene, care ne aduce aminte și de ceea îi sfătuia marele Paciurea pe ucenicii săi, după cum aflăm din același catalog-album de artă, „să nu se piardă în amănunte și să releve esențialul”, după cum își aduce aminte Grigore Ilisei.
Acel socratic „știu că nu știu nimic” merită monumentul său, poate realizat chiar de către Maestrul pe care îl așteptăm din nou la Galați, care este, din 1977, mereu pe recepție…
După cum a spus-o Eduard Costandache, „conexiunea cu Galațiul este evidențiată de prezența uneia dintre primele sale creații de mare anvergură, „Receptor”, care domină malul Dunării încă din 1977. Această lucrare monumentală, realizată cu prilejul celei de-a doua ediții a taberelor de sculptură în metal de la Galați, a devenit un reper emblematic în peisajul cultural al orașului.” (În foto: de la stânga la dreapta, Codrin Vasiloancă Smirnoff, Dan Covătaru, Maria Bilașevschi și Eduard Costandache)
