Dacă martie a fost luna cu Ziua Mondială a Poeziei (21 martie), luna aprilie vine cu Ziua Mondială a Cărţii şi a Drepturilor de Autor (23 aprilie), organizată anual sub egida UNESCO începând din 1995 - zi care marchează trecerea în eternitate a doi titani ai literaturii universale, William Shakespeare şi Miguel de Cervantes, iar din 2005 a fost declarată şi Ziua Bibliotecarului din România.
Momentul va fi sărbătorit printr-o întrunire festivă la Centrul Cultural "Dunărea de Jos" - după cum ne-a informat poeta Florina Zaharia, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România Filiala Sud-Est.
La întrunirea din 4 aprilie, de la Muzeul de Istorie "Paul Păltănea" - Casa "Cuza Vodă", s-a desfăşurat o acţiune sub titulatura "Lecturi de primăvară", avându-i ca protagonişti pe directorul Editurii "Eikon", Valentin Ajder, care a fost moderator, dar şi interpret de muzică folk, Christian Crăciun, Diana Cârligeanu, Florina Zaharia, Geta Iftimie, Stela Iorga, Elvira Alexandrescu, A.G. Secară, Cristian Florea şi prozatoarea Mihaela Florentina Dragu, însoţită de un grup de colegi/ elevi de la Colegiul "Costache Negri" pasionaţi de literatură şi muzică.
Redăm, în continuare, un fragment din proza scurtă "Ruinele unui castel de nisip" - prezentat de Mihaela Dragu, care a surprins prin talentul de prozatoare şi prin ineditul ideii de a repune mitul lui Sisif într-o viziune nouă - prin trecerea de la macro (stânca şi miticul bolovan) la micro (nisipul plajei şi ideea de perfecţiune a creaţiei etc.), altfel spus de la materialitate/ palpabil/ fizic la ideatic/ spiritual/ ficţiune:
"Vreau să renunț. Am o disperată și profundă nevoie să abandonez tot ceea ce nu rezistă atât cât am nevoie, pentru că să pășesc pe ruinele tuturor castelelor mele de nisip și să le reînnoiesc periodic mă aduce în pragul nebuniei. Mă rătăcesc printre scoici. Nu e nimeni aici care să mă îndrume.
Nu pot îndrăzni să sper că din toată mizeria sufletului meu pot ridica turnuri, ziduri și turle, căci aș supraestima frumusețea suferinței. Mă chinuiesc să frământ durerea, să o remodelez după conturul pe care inima mea îl găsește de cuviință și să o adaug drept componentă a castelului meu de nisip.
Nu reușesc, căci construiesc pe ruine și nu am materiale sigure, compromițătoare. Sufletul meu, plămădit dintr-un nisip nefiresc, se fărâma, se împrăștie, nu rămâne compact, așa cum mi-ar fi de folos. Înăuntrul meu nu există speranță. Doar dezastru.
Mă împotrivesc în nenumărate rânduri și-mi păzesc noul castel săpând șanțuri adânci, pe întinderi supraomenești, însă nu anticipez proporțiile nimicirii pe care marea mi-o aduce în dar. În străfundurile mintii mele mă îndoiesc că plasarea vinovăției are rost când castelul meu poate fi pus la pământ atât de apă, cât și de mine însămi.
Sunt o unealtă a distrugerii mai precisă decât valurile. Îmi pot călca propriul suflet în picioare și îl voi jeli cu aceleași suspine zgomotoase, fiindcă vina nu e importantă. La final, tot ce am sunt ruinele unui castel de nisip.
Să mă răzvrătesc împotriva mea ar însemna să abandonez plaja, iar eu nu cunosc altceva. Siguranța mea e în tot ceea ce nu rezistă aici și mă înspăimântă căutarea unui alt fel de nisip, dincolo de cel care m-a dezamăgit de atât de multe ori. În sinea mea mă tem că nu există vreo altă plajă, iar asta e tot ce mi se permite, întrucât sunt jalnică la castele de nisip și perfecțiunea e la o distanță imposibilă de mine.
Amintirea tuturor eșecurilor mele trăiește în denivelările obișnuite pe care mă chinuiesc să le ridic, să le fac să reziste pentru puțin înainte ca apa să mi le preia fără permisiune. Marea învolburată e zgomotoasă. O simt urlând la mine, amenințându-mă și prevestindu-și apariția mai curând decât ar trebui. Castelul nu e gata. Turnurile se cutremură și mâinile mele se mișcă după o rațiune proprie, aducând nisip greșit și nenorocind întreaga mea comoară.”
Apoi, Stela Iorga şi-a relansat volumul de poezie "Miza pe 13 bis" într-o reeditare nouă faţă de volumul cu acelaşi titlu apărut în 1998 la Editura "Axa" Botoşani, ca o consecinţă firească a premiului primit la Concursul "Porni Luceafărul".
Au urmat Cristian Florea - care şi-a relansat volumul "17 paşi pe strada Mântuleasa" - o incursiune freatică, A.G. Secară - cu cartea "Rendez-vous cu Scufiţa Roşie în Pădurea Spânzuraţilor" şi Diana Cârligeanu - cu o traducere în limba engleză a 31 de sonete ale lui Mihai Eminescu.
Nu încheiem cronica fără a anunţa încă două evenimente culturale în care au fost angrenaţi colegii de la Cenaclul "Noduri şi Semne", joi, 10 aprilie: la sala de spectacole a Centrului Cultural "Dunărea de Jos" s-a jucat piesa de teatru "Romeo şi Julieta" - adaptare după William Shakespeare în regia lui Gabriel Gherbăluţă, iar la Casa Artelor a avut loc lansarea cărţii "Născătorul de infinit" de Adrian Talabă, în cadrul acţiunii "Cu Salonul cultural “Axis Libris”" prin oraş.
- Vineri, 11 aprilie, la ora 18.00, la sediul cotidianului "Viaţa liberă", va citi Victor Dragomir.
