La Salonul Cultural „Armonii de toamnă” al Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor (CARP) Galaţi a avut loc o lansare-tandem: un poet consacrat, Valeriu Valegvi, discipol al legendarului Simon Ajarescu, cu două cărți, și un debut absolut, al poetei Aurei Golomoz, cu volumul de versuri „Umbre fertile de taur”, apărut la editura Boem@ din Galați. Cele două cărți ale lui Valegvi, una de eseuri, dar care are și poezie (inedită!) sau reflecții asupra Poeziei, „Fructul oprit al confesiunii”, este rodul editurii Bibliotecii județene „V.A. Urechia” Galați, Axis Libri, iar „Mersul pe gânduri” a apărut la editura Detectiv literar, din Bucureşti.
Moderator al evenimentului emoționant (în aceeași zi și băiețelul Aurei împlinea o frumoasă vârstă… aproape rotundă) a fost profesorul Ghiță Nazare, care a prezentat la început și elementele bio-bibliografice ale celor doi scriitori. Din motive întemeiate, doi dintre invitații referenți nu au putut fi prezenți (profesorii Cătălin Enică și Vasile Leonte), cei doi, ca și actorul Lică Dănilă, lipsind doar fizic, sufletește și prin mesaje fiind alături de cei doi, în ceea ce privește momentul de recitare, o veche colegă de cenaclu a lui L. Dănilă, Coca Coralia Drăgan, suplinindu-l cu brio pe maestru.
De altfel, în afara celor anunțați și care au prezentat cărțile, au mai fost intervenții consistente din partea profesorilor George Lateș, proaspătul membru al Uniunii Scriitorilor din România, Gabriel Gherbăluță, Gina Marinescu, Toader Buhăescu, Vasile Manole descrețind frunțile (dacă era cazul) cu epigramele sale… proverbiale, Maricica Gavriliță vorbind despre copilăria Aurei, Năstase Marin aducându-și propria contribuție la prezentarea autoarei. Despre care, printre altele, Alina Beatrice Cheșcă a spus: „…poeta îi dăruiește cititorului o fereastră deschisă spre propriul suflet, o lume interioară complexă și fragilă, în care cuvintele devin punți între realitate și vis. (...) fiecare poezie este o oglindă în care se reflectă propriile frământări, bucurii și dureri, dar și o căutare continuă a sensurilor vieții. Descrierea propriului suflet devine un act de curaj, iar provocările vieții sunt asumate cu o sinceritate și o intensitate ce pătrund adânc în inima cititorului. Prin fiecare vers, Aura explorează ceea ce înseamnă cu adevărat creația: un proces al auto-descoperirii, al iubirii profunde și totale, un dialog între eul său și lumea exterioară. Volumul acesta nu este doar o colecție de poeme, ci o invitație de a trăi alături de ea, întru revelație, forță interioară și fascinație față de viață.”
Petre Rău, scriitorul, dar și editorul, și-a intitulat viitoarea cronică de carte, prezentată în premieră, „O tânără poetă are curajul să ia taurul de coarne”, subliniind: „Se vede de la mare distanță că poeta deține o mare sensibilitate artistică: ea scrie versuri pentru a spune altfel ceea ce are de spus important celor din jur, scrie pentru descătușare cu mare, mare încredere că, abia în poezie versul ei se evidențiază cel mai bine, își conturează substanța și-și dezvăluie conținutul subtil și select.”
Despre cele două volume ale lui Valegvi a vorbit și subsemnatul, care a observat că poetul îl contraatacă aproape cu ferocitate (cât de feroce poate fi Valegvi! Un Capricorn care ține la zodia sa!) pe eseistul prozator: A fi poet este Legea Supremă! Titlul cărții este un omagiu adus poetului, dar și iubitorului de filosofie Nichita Stănescu, una dintre concluzii fiind că, aproape mereu sedus de Muza Abstractului, mereu a știut să aibă, până la urmă, doar o relație platonică cu ea! Zarurile sunt aruncate, conform ultimului poem, iluziile pot fi și ele spulberate: „nu te încrede în surâsul nimănui” este finalul propriu-zis al „Mersului pe gânduri”!
Aproape critic vorbind, sunt trei cărți care pot deschide trei drumuri noi pe planeta mereu „necunoscută” a Poeziei, cu perspective inedite, confirmări, dar și cu întrebări, ba chiar și cu temeri. Nu în zadar unul dintre poemele Aurei se intitulează „Labirintul scrisului”... Și este bine că aproape totul începe sub semnul primului „cuvânt rostit de Picasso”, „sub capriciile inspirației”! Dacă peștișorul de aur (dintr-un poem emblematic, cu tot cu veșmântul nadei) se va transfigura precum culoarea și ideea la Picasso (cu taurii săi din nemuritoare coride), dorințele se vor îndeplini!
