Primăvara, culorile au nume de floare și de asta ne amintesc mai mulți participanți la Salonul de Primăvară de la Galați.
Chiar și artiștii sunt prinși în rutină și inerție, și am crede că este un semn de vremuri hipertehnologizate și suprabirocratizate. De fapt este un ritm ancestral, pe care îl simțim mai ales pe aceste pământuri temperat-continentale, cu patru anotimpuri în culori emblematice, clar definite.
Dacă iarna, în decembrie, cu toții ne amintim de un salon special, de sărbătoare, primăvara ne luăm cu treaba și uităm de revărsarea de culoare. Nu și la Galați, unde plasticienii au organizat unul dintre puținele saloane de primăvară cutezate sau zăbovite de filialele UAP. La Galați, artiștii întâmpină primăvara cu o simeză de 36 de lucrări de artă, atent selecționate într-un proiect care sărbătorește culorile fiecărui anotimp şi sărbătoarea care ne înconjoară, zi de zi. Străbătând simeza de renaștere de la Galeria de artă „Nicolae Mantu”, ne amintim că există la Galaţi o fascinație a detaliului, o „școală” gălățeană a creației plastice în care observația artistică trimite la iscusitul amănunt plastic constructiv, edificator al poeziei și filosofiei.
Gheorghe Miron este unul dintre cei mai atenți în jocul de finețe al alcătuirilor. În Salon îi aduce un omagiu lui Caravaggio, o invocare a maestrului chiaroscuro, al luminii îmbrățișate cu umbra, într-o manieră personală ca o lecție de subtilitate artistică, accentuându-i incredibila modernitate.
Ana Maria Cocoș și-a pregătit primăvara chiar din clipele Salonului anterior, cel de iarnă. Profund emoţionalul joc grafic dă intensitate peisajului de pădure cu „frunze” de zăpadă, scăldate în lumina intensă a aerului rece. Nimic ascuns, tot adevărul se află în alb-negrul esenţial, determinant, dinamic.
Nici Ștefan Axente nu renunță la iarnă şi o readuce în infinita poveste, cu umbre prelungi și violete, și fulgi pufoși și albi. Plutesc spre prispa bătrânească, vrând să intre în joc cu pisoiul curios, ascuns pe după stâlpi ce își amintesc că au fost copaci odată.
Cornel Corcăcel lasă la Piatra Neamț, în personala de acolo, detaliul gravat al liniei desenate cu forță, aducând în Salon subiectul de fior religios, de Înviere și Paști, care nu întâmplător se petrec primăvara. Pastelul în tonuri sumbre este luminat de aurul sfinţitei aureole a mărturisitorilor. Compoziția se desfășoară în formula de diptic, aşa cum puneau artiștii breslei Sfântului Luca în bisericile Occidentului.
În „Dezlegare”, de Xenia Botea, peștele „vorbește” cu sugestie tisulară de năvod și sclipiri de învoire biblică. Iar Tudor Șerban evocă „Amintirea unei bune vestiri”, în grafica de trei secvențe, care nu îşi propun să devină un triptic.
De inspirație esoterică și inițiatică, Elena Fabiana Dima propune, în „Păzitorul pragului”, o compoziție alcătuită într-o simbolistică specială, cu contraste și transparențe, cu un magnetizant portret-autoportret translucid, în orizonturi și planuri neobișnuite.
Sava David susține un discurs fermecător, într-un posibil abstract de frunze ca de culoare pusă pe paleta unui mozaic de mister zâmbitor. Culoarea și lumina sunt victorioase, cântă un imn de slavă în pictura sa.
Florile de cireș, definiția ninsorii de primăvară, pun de o rapsodie în pictura Marinelei Simiraș, cu rozuri vișinii și cyclamenuri accentuate pe roșu. Și Nicolae Cărbunaru vede primăvara în miracolul verde al renașterii naturii, al generozității copacilor care dau în floare înainte chiar de a da în frunză.
Teluric în toate - compoziție, tușă, culoare - Sterică Bădălan trece puternica emoție în contul unui apus la întâlniri de ape și pământuri, la început sau sfârșit de lume. Titlul nu explică și nu speculează, ci doar ne pune în temă - „Lumini în asfințit”.
Culoarea densă modelează în pastă de culoare fie un „Peisaj dunărean”, ca la Gabriela Badea, fie o apăsătoare metaforă a timpului, sub eminesciana „Vreme trece, vreme vine”, de Daniela Florentina Oană.
Taurul în contre-jour, cu coarne de fier încins, este numit de autoare, Olesea Albu, mobilizator „On Guard”, sau simplu, „Bull”. Corina Năvălici apelează tot la engleză și își numește alegoria vegetal-florală „Letmeseeyour smile”. Așa că letsseetheflowercolour. Iar floarea Olimpiei Manuela Ștefan se revarsă în planuri meșteșugite, de o încântătoare picturalitate.
„Vox Maris”, de Raul Popa, nu este un portret, ci o compoziție care ne amintește că la capătul primăverii vine chiar vara, cu paradisul ei de mări și nisipuri, cu pescăruși curioși și scoici filosoafe, în jurul astrologic al adolescenţei la început de descoperire. Maestru al introspecției portretistice, Teodor Vișan numește clasic „Femeie cu șal roșu” o imagine de duioasă amintire cu gutui de aur, pe ștergar.
Reflexele apei întorc orizontul cu susul în jos, sau cu josul în sus, într-o oglindă tremurândă, fluidă, pe care Miruna Cărăușu o revendică de la Eminescu. Iar lucrarea lui Tudor Ioan, deşi are un titlu, „Acoperișuri”, care trimite la simplitate, are toate valențele unei riguroase dizertații abstracte.
În „August”, Andreea Gabriela Tudor conturează arzătoarea lumină cu un vegetal aproape metalic. Aceeași ardere luminoasă face cruce dintr-un lemn de amintire și aurește florile prim-planului.
Sorina Fădor Vădeanu aduce culoare din pământuri și conturează arte și însemnuri arhetipale, tocmai de la cucutenieni străbuni. Într-o altă factură, Andreea Costandache observă focul și ni-l dezvăluie într-o casetă de secvențe de mare dinamism al simbolurilor și semnificațiilor.
La rândul său, Simona Pascale expune un păretar, o creație textilă cu trimiteri heraldice, descifrate ca în mihrab cu o „Amprentă” de floare, de frunză, în plin mjloc al narațiunii vizuale.
Grafica de excepţie se regăsește în forme de subtilă inteligență în Salonul gălăţean de primăvară. Mihaela Brumar construiește semantici în compoziţii cu siluete și orizonturi. Cristiana Ștefania Culiță îşi denumeşte provocator, „Rădăcini din umbră”, compoziţia grafică de o unitate programatică, deşi este împărţită pe mai multe registre. Iar portretul de expresie este realizat de Lavinia Coșovliu, în temeinice tehnici și efecte grafice.
Copacul vieții, în dispunerea sa vitruviană, ca un Shiva cu infinite brațe radiale, devine inedită „Coregrafie” pentru Gheorghe Andreescu. Jana Andreescu „interferează” infinitul tăcut al dansului copacului cu o natură statică, în sugestii de volum și transparență. Iar Cornelia Burlacu, în ilustrarea unui basm, descrie paradisiacul spațiu al unei mănăstiri în peisaj viu ca o cuminecare a naturii și a spiritului.
Pictor de idee şi parabolă, Florian Doru Crihană nu se dezminte, făcând alegorii din efigii. Acum ne este prezentată Leontina Văduva în „Manon”, tragica și infernala Manon Lescaut.
Horia Suceveanu își pune în acuarelă optimismul de patrimoniu. Îmi place să cred că aceste clădiri de vechi oraș din lucrarea sa sunt în plină trezire la frumos, așa că „Istoria continuă”.
Cele trei cadre cu flori, desenate de Liliana Tofan și derulate ca într-un album, devin o serie dinamică de joc grafic luat în serios, cu toată poezia. Și tot o floare, revărsată ca un foc de artificii, este și „Apusul” Lilianei Negoescu.
Forța sculpturii din Salonul de primăvară de la galeria gălăţeană „Nicolae Mantu” este dată de materialul viu, lemnul, cioplit cu smerenie. Lucian Tudorache, gălățeanul de la Piatra Neamț, este primul invitat al Salonului, o idee ce merită să se metamorfozeze în temeinică tradiţie. Expune un cavaler „tăiat” în muchii de lemn ce descriu spații de culoare și lumină. Lucian Jităriuc este atras de forma subtilă, ivită din șlefuire, din mângâiere. Din lemn cu străluciri de sevă.
Cosmin Saulea a „turnat” în teracotă un bust de antică expresivitate, misterioasă apariție care vorbește despre metempsihoză. Monumental, viziunea sa răscoleşte estetici profunde şi stârneşte alegorii înălţătoare.
Ca un punct de final, Adrian Vădeanu pune pe simezele primăverii un medalion dedicat regretatului om de cultură Victor Cilincă, altoreliefat în adâncimi de lut.
De fapt, nu este nicio încheiere pentru că tot aşa cum anotimpurile se succed în frumuseţea şi originalitatea lor, şi artiştii gălăţeni vor reveni pe simeză cu un Salon care să vorbească despre clipă şi creaţia artistică.
