"Așa e copilăria. Așa a fost și copilăria mea. Citeam povești pe nerăsuflate. În biblioteca mea, cărțile de povești nu poartă numai amprenta Timpului, ci și amprenta degetelor mele. Ce amintiri frumoase! Le citeam ca să le recitesc apoi, însuflețită de un dor nebun.
Îmi amintesc diminețile din camera mamei. Lângă sobă, mama croșeta adevărate povești, mâinile ei uimitoare nu stăteau o clipă. Cu Fifi la picioare (pisica noastră cea alintată), învelită cu pătura din lână făcută de mama, citeam povești. Mă identificam cu personajele mele preferate, de obicei, personaje de zână bună. Gândeam ca orice fetiță, nu?! Poate, dar și atunci și acum, Bunătatea este principala calitate care mă sensibilizează la un om… Câtă vreme a trecut de atunci!" (Marilena Sava Apostu)
Când am citit cartea Marilenei Sava Apostu a fost firesc să îmi pun aripile de spiriduș, fiindcă scriitoarea-zână povestește cu delicatețe și cu bucuria celui pentru care copilăria a rămas într-o căsuță de turtă dulce ”cu scărițe multe și ferestre înalte ca să intre soarele s-o încălzească”. Autoarea are acest dar de a lua de mână cititorul și a-l conduce cu duioșie printre rândurile volumului ei, într-o lume în care apar pe rând spiridușii, fetițe și băieței ”care îi umplu zilnic zânei sufletul de bucurie”: Ariana - cu ”râsul ei cristalin și de o puritate fără seamăn”, Nic - cel care ”face în obrăjori două gropițe atât de adânci, că te poti ascunde în ele”, Lore - ”o spiridușă, de o istețime fără egal”, Rareș - un spiriduș cu o inimă foarte mare și prietenul lui hamster Ronți, Roxi - zveltă, graţioasă, care dansează ca o balerină din Lacul Lebedelor, Laura - ”înzestrată cu o frumusețe de Albă ca Zăpada, sensibilă și delicată ca o floare”, Mario și porumbelul Negruț, Nicole - care desenează foarte frumos în creion sau în acuarele, Andrei - înțeleptul. Și ca în orice poveste există o baghetă magică, care uneori aduce bomboane, doar uneori, fiindcă spiridușii știu că este bine să mănânce fructe. De asemenea, aflăm ce înseamnă iubirea și devotamentul pentru ceilalți, responsabilitatea, cum dragostea vindecă nesiguranța și teama, ”unde stau fulgii vara”, dacă ”fulgii de nea au și ei părinți”, apoi zâna povestește cu blândețe cum poiana își schimbă în fiecare anotimp ”hăinuța”, după iarnă urmează jocul cu fluturii, pasările, gâzele, șotronul.
Într-una din zile, zâna îi învață pe spiriduși că există ”cuvinte pline de magie” ca ”bună ziua”, ”te rog”, ”mulțumesc”, ”la revedere” ”și dacă nu uiţi să le folosești, vei fi urmărit de noroc toată viața”. Cu sensibilitatea și frumusețea sa interioară, autoarea conturează prin scris lecții simple de viață: ”atunci când iubești pe cineva, dorești să-l faci fericit”. Şi exact acest lucru îl face zâna cu spiridușii ei din poveste.
Cartea Marlenei ne face să nu uităm copilul din noi, să nu uităm poveștile, să păstram ludicul în viața noastră și să îl împărtășim copiilor, nepoților și mai cred că ar fi firesc ca, atunci când sună clopoțelul, fiecare dascăl care deschide ușa clasei să aducă cu sine o lume interioara la fel de frumoasă orecum cea a scriitoarei Zâne, iubită de spiridușii copii.
Vineri, 12 septembrie, la ora 18,00, la sediul cotidianului "Viaţa liberă", Cenaclul "Noduri şi Semne" își va relua activitatea, cu un program de lecturi ale membrilor săi care doresc să citească din compozițiile proprii, publicate sau nepublicate. De dorit ar fi ca fiecare lectură să se încadreze între 7 și 10 minute. După lectura colegilor, va citi Sabina Penciu un mic grupaj de 7-8 poeme, pe care le vom comenta succint în timpul rămas.
