Motto: Eu mă mai uit cu ochii goi la stele/ De pe Pământul mișcător/ Când singur fi-voi printre ele/ Și n-oi avea mormânt să mor/ M-or plânge Limba Românească/ Cu totul de cuvânt al ei/ Nu voi muri de niciodată/ Un Făt-Frumos fără de tei. (Nichita Stănescu, n. 31 martie 1933)
(...) Dar mai degrabă să începem cu sfârșitul...
Ce s-a întâmplat?
Era noapte. Întunericul acoperea întreaga cameră a lui Mykhali. Nu vă imaginați o sală de palat, dar nici o celulă gulag. Era pur și simplu o cameră decorată simplu, cu câteva tablouri pe pereții crăpați prin care se vedeau cărămizile de lut ars. Asta e tot. Nimic mai mult, nimic mai puțin. Bărbatul s-a ridicat din pat și a crezut că e dimineață. A părăsit camera, s-a spălat, a făcut un duș cu apă destul de rece și apoi a părăsit apartamentul. A făcut câțiva pași dincolo de ușa de ieșire, dar a fost surprins să constate că mergea cu mâinile goale. Sub el se afla o gaură imensă în pământ care părea să-l înghită în adâncimea ei. Cu toate acestea, în mod ciudat, Mykhali i se păru că aude o voce, ca un apel, care insista să se scufunde în întunericul de dedesubt. Chiar s-a gândit că vede portretele marilor puteri ale Rusiei pe tavanul înstelat al naturii, ca niște fantome care l-au bântuit pentru totdeauna. Cu toate acestea, cuvintele pe care le-au rostit nu pot fi scrise aici de teama vreunei plângeri din partea cititorilor... Totuși, ceea ce era interesant a fost că blestemele și cuvintele rele erau adresate în rusă veche, fapt care părea să-l fascineze și mai mult pe Mykhali. Așa că, după câteva minute de contemplare, bărbatul s-a aruncat în golul de sub propriile picioare și a căzut în abisul eternității. Dintr-o dată, a fost înconjurat de mii de voci, din ce în ce mai stridente, inundându-i urechile cu scandări precum: „Moarte lui Mykhali, huă comunismul! Trăiască capitalismul! Prokofiev e un învins!”. În scurt timp zgomotul a devenit de nesuportat, iar în fața bărbatului căzut au apărut mii de alte fețe. Printre aceștia s-au putut remarca și cerșetorii care până de curând au fost împinși cu aroganță de Mykhali. Au mai strigat: ”Mâncare! Vrem mâncare!”
Acum omul nostru înțelege de ce Raiul este atât de strălucitor: Iadul îl luminează cu flăcările sale. ("Mykhali" - fragment)
Ștefan Pavăl (ȘP) - elev la Colegiul Național "Vasile Alecsandri", autor al volumului "Principii fanarioți - decadență sau reformă?" apărut în 2026 la Editura "Sf. Ierarh Nicolae" - ne-a prezentat trei proze ultra/scurte intitulate "Aprilie", "Insomnie de toamnă" și "Mykhali", etalând o erudiție culturală (literară - îndeosebi) conturată atât în zona beletristicii, istoriei și chiar a sociologiei. Dar, indiferent de genul/ domeniul abordat, textul este bine susținut de o ironie/ autoironie căreia satira și umorul îi dau savoare, iar meditația, ușor filozofardă îl apropie de Ilf și Petrov ("Vițelul de aur", "Douăsprezece scaune"), de "Peripețiile bravului soldat Švejk" de Jaroslav Hašek, "Ai toată viața înainte" a lui Romain Gary și - nota bene! - "Uimitorul Jack" al lui Iulian Mardar.
”Grupajul este relevant pentru a ilustra căutările autorului. Am să mă refer însă mai mult la textul intitulat "Mykhali", pentru că mi se pare cel mai închegat. Povestea de aici funcționează pentru că există un personaj cert. În plus, acest personaj este construit surprinzător: un amestec de ridicol, delir ideologic și fragilitate, ceva între mult prea concret și suprarealist. Dacă aceasta a fost intenția scriitorului, atunci avem de a face cu o reușită. Altfel, scriitura are energie și potențial, dar e risipită în prea multe părți, sunt prea multe referințe culturale și nu sunt deloc clare direcțiile.” (Tudor Neacșu)
”Trei proze ce ne descoperă un promițător scriitor de 17 ani; lectura ne-a încântat și ne-a incitat să participăm emoțional.” (Ecaterina Mihăiescu Păun)
”Se vede că este în căutarea unui stil; are mână de scriitor.” (Ioan Gh. Tofan)
”Se poate observa cum atât pasiunile cât și gândurile introspective ale lui ȘP au avut un impact important în prozele prezentate. Referințele la Aristotel, Xenopol sau Tolkien arată preocuparea lui pentru cultură și reflecție. În opinia mea, stilul acestor proze este foarte dens și încărcat, ceea ce le oferă un aer intelectual, dar uneori le face mai greu de urmărit. Se simte o tendință clară de a folosi fraze lungi - ce m-au trimis și spre literatura rusă; are imagini elaborate, care creează o atmosferă puternică - dar care ar putea obosi cititorul. Limbajul este expresiv și plin de metafore, sugerând o gândire profundă și influențe culturale: Lucian Blaga, Mircea Eliade etc. Totuși, pe alocuri, stilul pare prea încărcat; ar câștiga claritate dacă ar fi mai simplificat.” (Marina Gherghef)
”Prozele lui ȘP sunt introspective și reflexive, cu o puternică dimensiune filozofică și contemplativă; descoperim dimensiuni multiple, suprapuse într-o scriere plină de energie, cu trimitere la referiri culturale mature și puternice. "Mykhali" este cel mai aproape de beletristică. Personajul este dominat de vanitate, iar ideea centrală este contrastul dintre orgoliu și condiția sa reală.” (Victor Dragomir)
”Are eleganță în scris - ceea ce este o raritate în zilele noastre - cu sugestia că nu ar trebui să exagereze, ca să nu pară prea scorțos.” (Carmen Neacșu)
”Primele două proze - "Aprilie" și "Insomnie de toamnă" - au multe imagini frumoase; nu este o lectură facilă; schimbările bruște de subiect și de idee dau un dinamism captivant textului; în general, toate trei prozele reflectă, de fapt, meditațiile și trăirile personajului/ autorului.” (Antoanela Mardar)
”Deși este vorba de un scriitor la început de drum, se remarcă prin apetența pentru citit și scris. Textele sunt pline de metafore îndrăznețe, sunt rotunde, începuturile și finalurile acestora fiind foarte reușite. Atmosfera,absurdul, ironia, sarcasmul și personajul Mykhali - foarte bine creionat, contribuie la frumusețea acestor mici proze.” (Anca Șerban Gaiu)
- Vineri, 3 aprilie, de la ora 18.00, membrii Cenaclului "Noduri şi Semne" participă la lansarea cărților lui Iulian Mardar "Gânduri căzute pe om" și "Uimitorul Jack"; evenimentul se va desfășura la Facultatea de Litere a Universității Dunărea de Jos (Corp M, Sala AS 111).
