Moto: „Linia dreaptă
este un cerc odihnindu-se” (Y.K.)
Trecusem primul peste linia de sosire
şi eram foarte ostenit şi foarte bucuros,
mă uitam în urmă să-i văd pe ceilalţi
încremeniţi pe sus şi pe jos.
Încercam un fel de părere de rău
că nu au ajuns şi ei deodată cu mine,
doar zilele lor sunt ca şi ale mele:
destul de frumoase şi destul de puţine.
Cineva de pe marginea aşteptării sale
a venit să-mi pună pe frunte lauri,
şi mi-a pus, şi râdea de prietenii mei
căzuţi în urmă ca nişte balauri
care au fost lacomi şi nu au ascultat
de mama lor atotştiutoare…
Sunt fericit, însă habar nu am
