(pentru doamna Ion Ela, deoarece citeşte zilnic "Viaţa liberă" şi iubeşte culoarea mov)
dă-mi doamne mov mai tare şi mai mult
din cremene de vrei dacă se poate
promit că tac şi mor pe săturate
nu fi zgârcit hai dă-mi te mai ascult
căci ai nu zice nu de câte ori
nu te-am crezut mi-ai dat cu-ndestulare
în ochi şi-n câte pietre pe cărare
zvârleai mă speriam că mă omori
râzi doamne poţi să râzi să te cruceşti
de ce nu cer la cer altă culoare
de ce vreau mov doar mov de ce îmi pare
murdar chiar albul zânei din poveşti
cum să nu plâng şi cum să nu refuz
tot ce nu-i mov când tu atâtea zâne
mi-ai pus în cale doar să mă îngâne
să-mi ia ce mi-ai trimis prin I de sus
hai nu fi rău ce-a fost atuncea când
s-a răsturnat cristelniţa în care
mă boteza frumos o fată mare
şi îmbrăcată-n mov pân-la pământ
te rog ce te mai rog doamne şi fug
unde vrei tu departe de iubire
să nu-mi iei movul din încremenire…
aştept şi scriu scriu şi plătesc pe rug
