(foc de paie)
La marginea satului,
pe vreme urâtă sau frumoasă,
aşteptaţi să vină cineva şi să vă spună:
luaţi-vă crucile şi plecaţi acasă
fiindcă aţi uitat ceva
în ogradă, în grădină şi în fiecare odaie,
ceva foarte simplu şi foarte uşor,
ca un foc de paie,
i-aţi uitat pe ei care-şi aduc aminte
ce frumoşi eraţi când
vi se părea că ştiţi totul pe de rost
în cer şi pe pământ,
iar acum trebuie să vă întoarceţi acasă,
la casele voastre stinghere,
să vă odihniţi o viaţă şi să spuneţi
la revedere!
