Ieri, 24 aprilie, Sărbătoarea Izvorul Tămăduirii a adunat la rugăciune creştini cu evlavie la Maica Domnului - Maica Vieţii. Cine nu a ajuns la Brăila sau la Mănăstirea Adam a rămas Acasă, la Biserica din parohie sau a ajuns la Biserica „Izvorul Tămăduirii” din municipiul Galaţi.
Aici, din 9 februarie 2004, cu binecuvântarea Arhiereului locului - Prea Sfinţitul Casian al Dunării de Jos, părintele paroh Vasile Călieanu a refăcut încet, încet sfântul locaş. La hramul din acest an a slujit părintele Ioan Eugen Buruiană, protopop de Galaţi.
Monument de patrimoniu
Biserica „Izvorul Tămăduirii” din Galaţi are o istorie veche de 143 de ani şi este o expresie arhitecturală a mijlocului de veac XIX. Locaşul Sfânt a fost aşezat în Valea Oraşului, pe la anul 1866.
Lucrările au fost anevoioase, scriu cronicile timpului, Biserica fiind sfinţită la 1877 de vrednicul de pomenire Melchisedec Ştefănescu, primul Episcop al Dunării de Jos, cel care a pus bazele organizării bisericeşti în aceste locuri. Despre vremurile de odinioară vorbesc sfânta aşezare, dar şi câteva obiecte de cult restaurate: o Sfântă Evanghelie (1856), un Sfânt Potir şi un Disc datate 1873, precum şi alte obiecte de cult care au fost restaurate prin contribuţia unor oameni de bine.
Astăzi, Biserica gălăţeană a Maicii Domnului este obiectiv de patrimoniu. Ca orice sfânt locaş cu aşa o vârstă, şi acesta a trecut prin perioade dificile, la fel ca întreaga Biserică din spaţiul românesc. Între anii 1986 şi 1987, când s-a făcut sistematizarea cartierului Bădălan, a fost trecută între „obiectivele” care trebuiau rase de pe suprafaţa pământului.
Binefacerile rugăciunii
Doar creştinul adevărat, doar omul frumos care creşte duhovniceşte în credinţa adevărată ştie ce înseamnă ajutorul lui Dumnezeu, al Maicii Domnului şi al Sfinţilor Săi. Ne-a confirmat aceasta, ieri, doamna Adriana Chiriac, o creştină care nu a locuit niciodată în perimetrul acestei parohii, însă are pentru Biserica „Izvorul Tămăduirii” din Galaţi ceva aparte… Anume?
„Eu locuiesc în cartierul Vadul Ungurului, dar vin din când în când aici la rugăciune. Nu lipsesc la hram, pentru că mă leagă de Maica Domnului fapte alese, ne-a mărturisit femeia cu lacrimi în ochi. Cu aproximativ 26 de ani în urmă, fiica mea avea probleme cu sănătatea, avea un fel de frică şi leşina… Doctorii spuneau că sunt căderi de calciu. Am venit aici şi am dat preotului să citească sărindare - rugăciuni de patruzeci de zile pentru cei bolnavi. Nu mai reţin numele părintelui, dar Dumnezeu îl ştie acolo în ceruri. Fiica mea s-a făcut bine de atunci, acum are 30 de ani, locuieşte în Bucureşti, şi în curând voi fi bunică, aşteptăm un nepoţel…”
Astăzi, Biserica „Izvorul Tămăduirii” arată ca în vremurile bune. A fost recondiţionată catapeteasma, au fost luminate icoanele, toate obiectele de cult. Face notă discordantă cu împrejurimile. În ultimul an, cu sprijinul creştinilor şi al unor societăţi comerciale, a fost înlocuită pardoseala.
Vineri, la hram, totul sclipea, de bunăvoinţa oamenilor, de rugăciunile preoţilor, de grija neîncetată a lui Dumnezeu pentru Casa Sa. Şi faptul că această Biserică încă există este un răspuns grăitor al Maicii Domnului la rugăciunile cu lacrimi ale oamenilor. O Maică Sfântă nu-şi uită niciodată fiii săi…
