(amnezie generală)
O frumoasă şi tristă floare de salcâm
venită din pădure să mă vadă
şi să mă întrebe de ce sunt singur
în arşiţă şi-n ploaie şi-n zăpadă,
ca un mărăcine trist şi urât
de toate păsările acestui pământ
şi nu îndrăznesc toată viaţa
să plec şi s-o iubesc din când în când,
măcar când vin privighetorile şi cântă
în salcâmii încă ne/înfloriţi
şi încă începători la marginea satului
pe care nu-l mai iubiţi
şi nu vi-l mai aduceţi aminte măcar
o clipă dintre cele ucise pe caldarâm,
dar vă aşteaptă un mărăcine
şi o frumoasă şi tristă floare de salcâm.
