Am plecat într-o dimineaţă de iulie spre Sinaia, împreună cu doamna profesoară Enică Smaranda şi câteva colege, pentru a reprezenta judeţul Galaţi şi colegiul la etapa naţională a Sesiunii de Comunicări ştiinţifice la Geografie a elevilor de liceu. Recapitulam în minte: “Tearlik, ceamber, bindanlî” (“târlici, batic, rochie”, căci în momentul prezentării lucrării urma să îmbrac un costum de turcoaică şi voiam să prezint părţile lui componente). Rememoram titlul amplu al lucrării: “Diversitate etnică şi multiculturalitate în zona Munţilor Măcin”.
De ce această temă
Deşi studiez la Galaţi, locuiesc în oraşul Măcin şi sunt fascinată atât de frumuseţea locurilor, cât şi de aspectul multicultural al ţinutului natal. În plus, aria oraşului Măcin face parte din Zona Metropolitană Galaţi-Brăila şi, pe această cale, am vrut să le fac cunoscut gălăţenilor, şi nu numai, uriaşul potenţial turistic al părţii nord-vestice a Dobrogei, situată la doar câţiva kilometri de Galaţi, pe malul drept al Dunării.
Subiectul lucrării mi-a permis incursiuni în mai multe domenii: geografie, istorie, etnografie. Timp de patru luni, am consultat o serie de documente, lucrări de doctorat, monografii şi, cu ajutorul profesoarei mele de geografie, am reuşit să reduc la esenţă cantitatea mare de informaţii. Caracteristica cea mai interesantă mi s-a părut multiculturalitatea: această convieţuire de-a lungul secolelor a cel puţin 17 naţionalităţi diferite, puterea lor de a trăi în pace şi abilitatea de a-şi conserva tradiţiile străvechi. Obişnuită să interacţionez zilnic cu turci, tătari, lipoveni, italieni, mi se relevau acum anumite aspecte ale comunităţii locale pe care le considerasem fireşti înainte, dar a căror valoare de abia începeam să o pătrund.
Pasiunea pentru georgafie, veveriţe şi o menţiune
Odată ajunsă la Sinaia, mi-am amintit de promisiunea făcută cu un an înainte, în cadrul aceluiași concurs, organizat atunci la Galaţi. Era vorba despre o promisiune colectivă a noastră, a participanților la sesiunile trecute, că ne vom revedea peste un an. Era un sentiment de solidaritate care ne unea: pasiunea pentru geografie, dragostea pentru locurile natale, dorinţa de a face cunoscute valorile zonei din care provenea fiecare. Pe cât de greu s-a scurs prima zi, în aşteptarea celorlalţi concurenţi, pe atât de repede au trecut următoarele. Până la sfârşitul săptămânii, cunoşteam deja mersul autobuzelor din oraş, vizitasem Cazinoul, Casa memorială “George Enescu” şi Palatul Peleş, făcusem cunoştinţă cu veveriţele din parc, urmărisem concursul automobilistic de raliu în coastă şi, desigur, îmi prezentasem lucrarea, obţinând un binemeritat loc cinci şi o menţiune din partea Ministerului Educaţiei Naţionale.
La întoarcere, am revenit acasă cu un sentiment de satisfacţie, de împlinire: amintiri, prieteni, descoperiri, întrebări care îşi aşteptau răspunsul, promisiuni.
