ca un anotimp/ cu ploi pictate pe ziduri albe/ decupez o fereastră/ spre mine/ ca să te regăsesc (Sabina Daniela Penciu, I)
Sabina Daniela Penciu, una dintre tinerele poete ale cenaclului nostru, ne-a citit vinerea trecută zece poeme pline de frămîntare şi însingurare.
Ion Avram : „Poeme întregi, grele, sensibile, care sunt de cele mai multe ori în vecinătatea morţii. În ciuda unei întunecimi, infabilul salvează încărcătura de tragism. E o poezie adevărată”.
Victor Cilincă: „O întunecare, autorul e un adult cu suflet de copil, găseşte modalitatea de a spune şi altfel. Există şi lucruri banale care sunt salvate de celelalte reuşite. Ştie să construiască un balans între epic şi liric”.
pe zăpadă/ am scris/ atâţia paşi/ care n-au ajuns/ vreodată/ la tine
Stela Iorga: „M-a bulversat profunzimea textelor, sunt aproape de o mică maturitate artistică. Lirică de dragoste cu glisări între cer şi pământ, e o pseudomistică, extazul mistic se realizează când în afara, când în înăuntrul lui Dumnezeu. Este vorba despre o prospeţime a unui dicteu liric. Chiar dacă există truisme, autorul le redirecţionează spre inedit”. încep să nu mai exist/ căci nu mai am loc în mine/ de atâta singurătate
Cezar Amariei: „Îmi place că are voce, are pasaje întregi perfecte. Contează că are o direcţie personală”.
Marius Grama : „Reuşeşte să se exprime aşa cum nu a reuşit până acum. Este cea mai bună poezie pe care a citit-o în cenaclu”.
Cristina Dobreanu: „Nu fuge de expresii comune, nu caută să impresioneze, are o exprimare frustă care merge la ţintă”.
Anca Şerban-Gaiu: „Lirismul punctează foarte bine stările eu-lui liric. Prin simplitate face din moarte un lucru firesc, la îndemână. Autorul e împlinit, liniştit şi exorcizat”.
timid acum/ stau cu faţa în palme/ să-mi ascund chipul/ de haita de himere/ ce are să vină.
Simona Toma
P.S. Astăzi, pe la orele 18,00 trecute fix, la sediul Cotidianului „Viaţa liberă”, citesc eu.
