Ultimele două texte prezentate de către Simona Toma în şedinţa trecută, „Cu telentu’ peste ochi” şi „De rîs, împreună”, sunt complet diferite. În timp ce primul este o schiţă în care festivismul lumii literare este criticat cu ironie şi umor (Cristina Dobreanu), cel de-al doilea text surprinde atmosfera satului cu desfăşurări în stilul Tarantino (Victor Cilincă), susţinute de tente de o adevărată poezie (Ion Avram).
Datorită diferenţelor clare de stil şi de temă dintre cele două texte, s-a creat o stare de partizanat oarecum uniformă, ca şi cum ai fi pus braţ la braţ Le huitième jour al lui Jaco Van Dormael cu Die Hard al lui John McTiernan.
Cu toţii ne-am înghesuit să apreciem curajul Simonei în a alege tema textului „Cu telentu’ peste ochi”, însă uneltele folosite nu au fost luate chiar de la cel mai bun magazin din domeniu, suferind astfel de superficialitate (Ion Avram), artificialitate şi fracturare a personajului (Stela Iorga), rezultând un text plat care nu surprinde cu nimic (Anca Şerban Gaiu), deoarece îi lipseşte o poveste (Tudor Neacşu), o intrigă.
Din punct de vedere teatral, textul este valoros, însă simţi nevoia de a motiva textul (Vlad Matei Ajder). Să nu se înţeleagă că autoarei îi lipsesc realismul personajelor, umorul absurd în stilul lui Băieşu (Victor Cilincă) - dar nu în tuşele groase ale maestrului, Simona dorind să fie mai preţioasă (Viorel Ilişoi) - şi stăpânirea ştiinţei dialogului (Ioan G. Tofan).
„De rîs, împreună” te face, într-adevăr, să zâmbeşti în colţul gurii. Un zâmbet scurt, trist, ce-ţi aminteşte de personajele din „La lilieci”. Este un text valoros şi autentic (Ion Avram), cu un sfârşit poetic (Victor Cilincă), construit din imagini puternice (Viorel Ilişoi), cu dialoguri savuroase (Tudor Neacşu).
Acestea fiind spuse, vă aşteptăm şi astăzi, de la ora 18,00, la sediul cotidianului "Viaţa liberă", pentru a-l asculta pe Marius Grama.
