După părerea mea, cartea este foarte importantă în viaţa unui om, pentru că îl face să fie mai bun. Cel mai sigur prieten şi cel mai bun, este cartea. Făcută să lumineze mintea omului şi să-i încălzească sufletul, cartea este purtătoarea peste milenii a înţelepciunii şi cunoaşterii umane.
Îmi amintesc şi acum cu plăcere prima mea carte de colorat. Am răsfoit-o cu mare nerăbdare, imagini după imagini îmi treceau prin faţa ochilor. De când am descoperit-o, cartea s-a dovedit a fi un prieten credincios, răbdător, care are întotdeauna timp pentru mine.
La ce mă gândesc când aud cuvântul „carte”? Mă gândesc la prinţi şi prinţese, la tărâmuri noi şi nedescoperite, la magie şi vrăjitori, la lucruri vechi şi uitate, la tărâmuri pline cu verdeaţă şi flori, la ape cristaline, la întâmplări fascinante despre viaţă şi moarte, dar mai ales mă gândesc la lumile paralele şi la spiritele care ne înconjoară.
Mă gândesc la filele subţiri şi la scrisul fin de pe pagină, la lucrurile interesante şi frumoase pe care le voi descoperi, dar şi la acţiunea palpitantă la care mă va prinde în vârtejul ei. De fiecare dată când deschid o carte, încep să trăiesc altă viaţă, în alt univers şi cu o altă poveste. Încep să văd cu „ochii minţii” locul unde se petrece acţiunea şi emoţiile personajelor. Cărtile ne deschid lumi noi şi ne fac să ieşim din monotonia zilnică a lumii noastre.
Eminescu spunea: “Citeşte! Citind mereu, creierul tău va deveni un laborator nesfârşit de idei şi imagini”.
CITEŞTE ŞI: Cea mai bună studentă de la Arte: "Teatrul este ca un tratament"
