Prezenţa istoricilor serioşi a făcut ca dezbaterea de joi, 7 mai, de la Biblioteca “V. A. Urechia”, legată de marcarea zilei de 10 Mai, acum sărbătoare naţională (şi zi liberă!) să fie o interesantă prezentare de restituire istorică şi nu o întrunire politică.
O zi care marchează trei mari momente: începutul domniei regelui Carol I (pe 10 mai 1866 venea în ţară, chemat de regenţă, riscând chiar să fie arestat pe parcursul traseului către România), Independenţa de stat din 1877 şi încoronarea, în 1881, când prinţul Carol a devenit rege şi ţara, regat, adică recunoscută în sfârşit ca stat independent de către marile puteri.
Zi naţională a României între 1866 şi 1947, 10 Mai a fost înlocuită în timpul comunismului de 23 August, marcând „eliberarea de sub regimul fascist”, însă şi ocupaţia militară sovietică, iar din 1990 avem ziua naţională pe 1 decembrie, ziua unirii, în 1918, a (aproape) tuturor teritoriilor locuite de români.
Profesorul Constantin Ardeleanu, de la Facultatea de Istorie, Filozofie şi Teologie a Universităţii „Dunărea de Jos”, a explicat încă o dată, joi, studenţilor şi elevilor prezenţi confuzia pe care a creat-o regimul comunist, care a insistat pe 9 mai ca zi a Independenţei: pe 9 mai Kogălniceanu citise într-adevăr declaraţia de independenţă în Parlament, dar legea care declara independenţa a fost promulgată a doua zi de rege, într-un cadru fastuos. De altfel, şi Ziua Victoriei, 9 Mai 1945, a fost o denaturare istorică: Pacea din 1945 se semnase deja de la 8 mai, la Reims, dar Stalin a vrut ca pacea să fie semnată din nou, în condiţiile impuse de el, la Berlin, cu o prezenţă sovietică fastuoasă de data aceasta.
„10 Mai nu este nici ziua Regelui, nici ziua Regalităţii, 10 Mai este ziua României” – scria şi într-un pliant elegant şi plin de date împărţit participanţilor la discuţii de către tineri membri ai filialei gălăţene a Alianţei Naţionale pentru Restaurarea Monarhiei (ANRM), reprezentată şi la vârf, prin preşedintele filialei, Ioan Furtună, vicepreşedinte pe ţară al organizaţiei. Prezentarea, cu amănunte pentru mulţi insolite, făcută de profesorul Ardeleanu, a fost urmată de prezentări interesante, tot pe teme de interes, ale unor studente: vizitele, în timp, la Galaţi ale regelui Carol I (la lucrările căii ferate, la inspecţie militară, a şcolilor şi spitalelor, la inaugurarea reţelei de canalizare de 14 km, la o lansare de vas, a donat cărţi importante bibliotecii), monarhismul lui Urechia, care a organizat festivitatea de încoronare, a scris o monografie a regelui, adnotată de acesta, savantul fiind şi un obişnuit al seratelor reginei Elisabeta. Sau despre valori de patrimoniu legate de Casa Regală, deţinute la Colecţii Speciale în Bibliotecă. A avut o contribuţie specială la dezbateri prof. Valentin Păvălaşcu, de la C. N. „Al. I. Cuza”, vicepreşedinte al ANRM Galaţi: avertizat că va ajunge într-o ţară supusă otomanilor, Carol replica opoziţiei regelui Prusiei, Wilhelm, că are de gând să îi cucerească independenţa, remarca dascălul.
