Evaluaţi acest articol
(1 Vot)
Fii primul care postează comentarii!

Există sute de cisterne antice ascunse sub străzile şi clădirile din Peninsula Istorică a Istanbulului. Dintre cele două care sunt deschise turiştilor, Basilica Cisternă (Yerebatan Sarnıcı), numită adesea Palatul Scufundat, reprezintă una dintre cele mai mari şi poate cea mai neobişnuită atracţie turistică a oraşului întins pe două continente, fiind o mărturie a trecutului zbuciumat al acestuia, dar şi unul dintre puţinele exemple de arhitectură bizantină conservate atât de bine.

1.700 de ani de existenţă

Basilica Cisternă constituie cea mai impresionantă secţiune a unei reţele de bazine realizate în secolul al IV-lea, la porunca împăratului Constantin cel Mare. Denumirea complexului subteran provine de la Basilica Ilius sau, conform altor surse, Basilica Stoa, monumentul pe locul căruia a fost amenajat rezervorul subteran, iar graţie coloanelor de marmură aparent infinite ce se ridicau de la nivelul apei, ansamblul a fost supranumit „Palatul Scufundat”. Acesta a fost extins prin grija lui Iustinian I (527-565), în anul 542, fiind folosiţi peste 7.000 de sclavi. Cele mai mari galerii existente în prezent datează din timpul domniei acestui împărat, care a condus Imperiul Roman de Răsărit în timpul celei mai prospere perioade a existenţei sale.

Rezervorul lărgit asigura alimentarea cu apă a Marelui Palat din Constantinopol, precum şi pentru o serie de clădiri situate pe prima dintre cele şapte coline ale Istanbulului. Textele din Antichitate indică faptul că Basilica ar fi fost înconjurată de grădini şi colonade, interconectate cu cele ale Catedralei Sfânta Sofia, din imediata apropiere. Aceleaşi izvoare istorice menţionează faptul că în vârful rezervorului exista un piedestal pe care era fixată statuia de broz a regelui Solomon, topită mai târziu, din ordinul împăratului Basilius I Macedoneanul, pentru realizarea propriei reprezentări.

Apă adusă de la 19 kilometri depărtare

După cucerirea otomană din anul 1453, ansamblul şi-a păstrat funcţia iniţială, fiind una dintre sursele principale de apă ale Palatului Topkapı. Bazinul a fost în permanenţă umplut, ca măsură de precauţie pentru situaţiile în care aşezarea ar fi fost supusă unor lungi asedii, apa fiind adusă din Pădurea Belgrad, situată la 19 kilometri de centrul Istanbulului.

Cisterna nu a fost cunoscută de popoarele din Vest până la jumătatea secolului al XVI-lea, când călătorul german Gyllius efectuează o călătorie de studiu, fiind uimit de splendorile Palatului Scufundat, pe care îl descrie detaliat în jurnalele sale.

Patrimoniu cultural universal

Basilica Cisternă a trecut prin mai multe etape de reparaţii de-a lungul timpului. Primele îmbunătăţiri i-au fost aduse în secolul al XVIII-lea, în perioada otomană, sub domnia sultanului Ahmed al III-lea, de către arhitectul Muhammad Agha din Kayseri. Al doilea ciclu de reparaţii majore a avut loc în secolul al XIX-lea, în timpul sultanului Abdulhamid al II-lea. Coloanele avariate au fost restaurate în anii 1968 şi 1985, cu finanţare obţinută din partea Muzeului Metropolitan din Istanbul. Tot în 1985, au fost construite platforme care să permită vizitarea monumentului de către turişti, iar bazinul a fost populat cu peşti. La data de 9 septembrie 1987, Palatul Scufundat a fost expus publicului ca un exemplu de patrimoniu cultural universal.

Caracteristici arhitecturale unice

Palatul Scufundat este adăpostit de o imensă structură rectangulară, cu o lungime de 140 de metri şi o lăţime de 70 de metri, iar intrarea se face coborând o serie de 55 de trepte. Basilica Cisternă are o suprafaţă de 9.800 de kilometri pătraţi şi o capacitate de stocare de 100.000 de tone. La ora actuală,  este un spaţiu aerisit, cu 336 de coloane din marmură, dispuse simetric, la o distanţă de 4,8 metri una faţă de cealaltă, pe 12 rânduri şi 28 de coloane, având au o înălţime de aproximativ 9 metri şi susţinând arcade şi domuri bizantine. Majoritatea coloanelor au formă cilindrică şi au fost recuperate din cadrul unor clădiri mai vechi, abandonate, fiind reutilizate în construcţia rezervorului subteran. Capitelurile coloanelor sunt sculptate în diferit, 98 - în stil corintic, iar restul - în stil doric. Pereţii bazinului au o grosime de 4,8 metri, sunt construiţi din cărămidă şi impermeabilizaţi cu mortar de Khorasan.

Muzeu deschis publicului

Legendele Medusei şi James Bond

Cele două capete ale Medusei utilizate pe post de piedestaluri pentru coloane constituie atracţia principală a monumentului. Situate în partea de sud-vest a Cisternei, acestea reprezintă capodopere ale sculpturii din perioada romană, nefiind cunoscut cu exactitate locul din care au fost aduse. De-a lungul timpului, numeroase mituri au fost ţesute în jurul acestor sculpturi, încercând în special să descifreze amplasarea acestora: una dintre Meduse este poziţionată invers, cu capul în jos, iar cealaltă - lateral.

Palatul Scufundat a fascinat, de-a lungul anilor, numeroşi regizori şi scriitori, dornici să îşi plaseze acţiunea în acest loc mistic. Basilica Cisternă a reprezentat platou de filmare pentru o serie de producţii precum „James Bond - From Russia with Love” (1963), „The International” (2009) sau „Brotherhood of Tears” (2013).

Vizitarea muzeului subteran

În prezent, miturile dezvoltate în jurul Medusei, peştii, susurul nesfârşit al apei, completat de muzica ambientală atrag anual sute de mii de turişti. Monumentul se află pe Yerebatan Caddesi, în imediata apropiere a Pieţei Sultanahmet şi a unor monumente mult mai cunoscute, precum Moscheea Albastră sau Catedrala Sfânta Sofia.

Muzeul subteran este deschis zilnic, între orele 9,00 - 17,30 (iarna), respectiv, 9,00 - 18,30 (vara).

Sursa: historia.ro

Citit 3121 ori Ultima modificare Marți, 03 Noiembrie 2015 15:31

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.