Pentru orice instituţie muzicală care se respectă, opereta „Silvia”, compusă de Emmerich Kalman, este de neocolit în alcătuirea repertoriului de spectacole. Încă de la premiera absolută, care a avut loc la Viena în anul 1915, aceasta a fost o piesă de rezistenţă pentru marii interpreţi ai genului, un titlu de succes pentru teatrele de gen din întreaga lume.
Teatrul Naţional de Operetă şi Musical "Ion Dacian", aflat într-un an aniversar al existenţei sale, a adus în stagiunea de toamnă, în cadrul seriei de evenimente "Opereta 65", spectacolul "Silvia", regia Kerenyi Miclos - Kero, coregrafia Gyorgy Gesler, dirijor Lucian Vlădescu. O distribuţie deosebită, care armonizează - că tot vorbim de muzică - dăruirea, talentul, farmecul şi entuziasmul tinerilor solişti Amelia Antoniu (Stazi), Florin Budnaru (Edwin), Cătălin Petrescu (Boni), cu maturitatea, măiestria şi performaţa generaţiei înnobilate de mulţi ani, prin aplauzele binemeritate ale publicului: Tina Munteanu (Silvia), Mioara Manea-Arvunescu (Anhilte), Mihnea Lamatic (Miska).
Un spectacol remarcabil, care aşază alături de valoarea artistică certă a interpreţilor, o concepţie regizorală şi scenografică modernă, evidenţiată şi prin cronicile muzicale de specialitate.
Prinţul Leopold de Tecuci
Din prezentarea de mai sus, l-am omis în mod voit pe solistul care interpretează rolul Prinţului Leopold Maria (foto). Am făcut-o, cu dragul şi preţuirea pe care le am pentru tecucenii care, risipiţi în cele patru zări, poartă cu mândrie în suflet şi un „petic” din pământul acestui ţinut. Este vorba de baritonul Marius Mitrofan, care este de aproape 15 ani, unul dintre soliştii mari ai operetei bucureştene. Din personajul Leopold, un rol, să-i zicem de linia a doua ca întindere, artistul realizează o partitură deosebită, aşezată cu profesionalism în prim-planul interpretării muzicale şi actoriceşti.
Într-un scurt dialog pe care l-am avut imediat după spectacol, am regăsit, ca şi altă dată, acelaşi om care atunci când vorbeşte despre Tecuci şi Ionăşeşti, devine emotiv, ca un adolescent în faţa primei iubiri. Vocea parcă i se schimbă atunci când povesteşte despre locurile natale, despre oamenii din sat, de colegii de şcoală, de plimbările liceanului de altădată pe la umbra castanilor de pe bulevardul tecucean. Înainte de plecare, mi-a spus: „E toamnă, mi-e dor de mirosul gutuilor pe care mama le pune la geamul casei noastre din Ionăşeşti. Nu mai rezist, zilele următoare trebuie să fug până acolo, măcar pentru câteva ore. Mă aşteaptă mama”.
Ne-am despărţit la o oră târzie din noapte, cu promisiunea unei alte întâlniri, a unei alte şuete la o cafea, unde Marius Mitrofan este un foarte bun partener de dialog, din care nu lipsesc deloc "ariile" despre Tecuci şi Ionăşeştiul său atât de drag. "Prinţul Leopold" mi-a lăsat în suflet dorul de sat, parfumul de gutui şi ecoul aplauzelor repetate de la finalul spectacolului.
Foto Viorel Burlacu
