Evaluaţi acest articol
(8 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Arhitectura clasică

În urbele antice, construcţiile erau realizate în principal din piatră, pentru durabilitate, fiind deseori placate cu roci decorative ca marmura, pentru un aspect impresionant. Erau realizate manual, existând deja unelte şi dispozitive care permiteau ridicarea edificiilor mari şi arcadelor sofisticate. Grecii au fost principalii promotori ai acestui stil, studiul matematicii servindu-le în proiectarea unor clădiri bine proporţionate, în armonie cu peisajul. Prin 300 i.Hr., grecii făceau planuri de urbanism, proiectând în detaliu oraşe întregi şi dispunând străzile după un caroiaj. Romanii au adoptat apoi multe principii urbanistice utilizate de greci, dar au descoperit şi tehnici noi. Una dintre acestea a fost fabricarea betonului cu circa două secole înainte de Hristos.

Stilul romanic

Stilul romanic este arta caracteristică spaţiului european occidental din secolele XI-XIII, arhitectura fiind principala formă de expresie. Stilul romanic a păstrat formele de tradiţie romană, în care a integrat elemente carolingiene şi bizantine. Bisericile romanice sunt de tip bazilical, caracteristice fiind zidurile masive, absidele semicirculare, deschiderile în general mici şi ancadramentele cu arc semicircular. Cea mai mare parte a lucrărilor de sculptură şi de arhitectură realizate în această perioadă medievală timpurie au fost executate în stilul moştenit din Roma antică.

Arhitectura gotică

Arhitectura gotică reprezintă unul din stilurile arhitecturale asociate cu catedralele, precum şi cu alte biserici din aproape toată Europa în timpul perioadei medievale, începând cu secolul XII şi încheind cu anii 1500. Ca o situare mai exactă în timp şi spaţiu, cele mai importante opere arhitecturale gotice acoperă perioada 1.140 - 1.500, fiind construite din România până în Portugalia şi din Slovenia până în ţările baltice. A fost precedată de arhitectura romanică şi a fost succedată de arhitectura renascentistă, o transformare a stilului romanic, odată cu Renaşterea. Stilul gotic este o transformare a stilului romanic, apărut din necesitatea de a da o altă dimensiune verticală clădirilor.

Arhitectura renascentistă

Arhitectura renascentistă este arhitectura perioadei de la începutul secolului al XV-lea până la începutul secolului al XVII-lea, în diferite regiuni ale Europei, în care are loc o redefinire a interesului pentru cultura şi civilizaţia greco-romană, iar spiritul european se eliberează de sub tutela obscurităţii religioase medievale. Formele geometrice s-au reconsiderat: pătratul şi cercul pentru plan, cubul şi cilindrul pentru edificii.

Baroc

Arhitectura barocă este expresia arhitecturală specifică secolelor XVII - XVIII, fiind derivată din Renaştere şi evoluând apoi spre rococo, înainte ca neoclasicismul să îl eclipseze aproape în totalitate. A mai cunoscut o renaştere târzie, la sfârşitul secolului al XIX-lea, în Banat, Transilvania şi Rusia. Exuberant ca stil, barocul a exprimat triumful statului şi al bisericii, dar şi al burgheziei seculare. Formele convexe şi concave, iluziile optice, elipse intersectate în planuri care erau de cele mai multe ori extensii ale tipului centralizat, geometrii complicate şi relaţii între volume de tipuri şi mărimi diferite, exagerare emfatică, culori îndrazneţe şi multă retorică arhitecturală şi simbolică sunt caracteristicile stilului baroc.

Rococo

Rococo este stilul generat în Franţa, în secolului al XVIII-lea, pentru arhitectură şi design interior. S-a propagat apoi în toată Europa şi în America, mai ales în America Latină, în ţările de limbă spaniolă şi portugheză. Considerat adesea ca o perioadă relativ târzie din evoluţia barocului, fiind caracterizat mai ales de bogăţia şi varietatea detaliilor şi a ornamentelor, respectiv de exagerarea caracteristicilor barocului până la opulenţă, rococo este privit astăzi ca o perioadă relativ distinctă în evoluţia artei occidentale.

Neoclasicism

Neoclasicismul este o mişcare din secolele XVIII - XIX în arhitectură şi artele decorative în Europa şi America de Nord, fiind caracterizat prin reamintirea stilului clasic grecesc şi roman. Influenţat de gândirea din Secolul luminilor, neoclasicismul impune dominaţia rigorii, având ca modele arta greacă şi cea romană. Antichitatea se impune din nou, în opoziţie cu concepţiile baroce.

Art Nouveau

Art Nouveau este un stil artistic manifestat în artele vizuale, designul şi architectura de la începutul secolului 20. Se manifestă relativ în acelaşi timp în majoritatea culturilor europene, dar şi în America de Nord, unde a fost adoptat cu precădere în Statele Unite şi Canada. Art Nouveau este uşor de recunoscut datorită liniilor sale curbe, ondulate, "curgând" firesc, pline de ritmuri sincopate, aidoma unui leitmotiv muzical. Folosirea frecventă a liniilor curbe deschise de tipul parabolei sau hiperbolei, importante elemente ale "panopliei" Art Nouveau, sunt şi cele ce conferă dinamism şi ritm acestor artefacte şi clădiri.

Modernism

Modernismul este o mişcare culturală, artistică şi ideatică care include artele vizuale, arhitectura, muzica şi literatura progresivă care s-a conturat în circa trei decenii înainte de anii 1910 - 1914, când artiştii s-au revoltat împotriva tradiţiilor academice şi istorice impuse şi considerate standard ale secolelor anterioare, începând cu cele ale secolului al XIV-lea şi culminând cu rigiditatea şi "osificarea" academismului secolului al 19-lea.

Postmodernism

Postmodernismul este termenul de referinţă aplicat unei vaste game de evoluţii în domeniile de arhitectură, artă, literatură şi cultură. Diversele expresii ale postmodernismului provin sau sunt o reacţie a modernismului. Dacă modernismul se consideră pe sine o culminare a căutării unei estetici a iluminismului, o etică, postmodernismul se ocupă de modul în care autoritatea unor entităţi ideale este slăbită prin procesul de fragmentare, consumism şi deconstrucţie.

Art Deco

Arhitectura Art Deco este denumirea generică a unui curent artistic şi a unui stil arhitectural puternic reprezentat în construcţia a numeroase clădiri şi structuri din Statele Unite ale Americii, Marea Britanie şi Canada în deceniile 1921-1930 şi 1931-1940 şi care a fost derivat din influenta şi complexa mişcare culturală şi artistică a primei jumătăţi a secolului 20. Apariţia istorică a zgârie-norilor la sfârşitul secolului al 19-lea în America de Nord a fost unul din factorii declanşatori ai unei noi revoluţii în arhitectură.

Sursa: inspiredby.policolor.ro

Citit 45039 ori Ultima modificare Miercuri, 16 Decembrie 2015 17:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.