Călătorie spre nord

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

(esenţă de vânt)

Cad păsări îngheţate şi se sparg

în mii de cântece fără păcate,

încerc să le număr şi să le adun,

caut un timp să le ascult pe toate.

Cad toată noaptea, se aud încet:

poc!poc!…şi îmi aduc aminte

ce pline au fost pădurile cu ele

când nu aveam trecutul înainte,

când Niciodată nici măcar o dată

încă nu venise să mă vadă,

când ograda era tocmai în grădină

şi grădina era tocmai în ogradă…

Ce frumos bate o esenţă de vânt,

parcă vine începerea lumii, parcă

toate păsările lasă acest pământ

şi fug să caute o lume mai largă!

Îmi pare rău că nu am omorât-o

pe asta aşa blândă şi colorată:

uită-te la ea cum aşteaptă să cadă

cântând aşa, foarte îngheţată!

Nu mai am ce să fac, mi se pare

că zâmbetul tău se va lovi de tot

ce nu ai ştiut să mă laşi a-ţi spune:

păsările îşi cară cântecul spre nord!

Citit 714 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.