Membră a Filialei Brăila a U.A.P.R., dar profesoară la catedra de Educaţie plastică de la Colegiul Naţional „Alexandru Ioan Cuza” din Galaţi, Vasilica Gavrilă este pentru prima oară prezentă cu o expoziţie personală pe simezele Galeriilor de Artă „Nicolae Mantu”.
Ea şi-a mai deschis două expoziţii personale la Brăila, oraşul unde a funcţionat până mai acum câţiva ani ca profesoară la Liceul de Artă „Hariclea Hartulary Darclée”, a participat la expoziţiile colective ale plasticienilor brăileni, a expus în cadrul unor manifestări cu caracter naţional, şi iată că acum îşi oferă creaţia şi iubitorilor de artă din oraşul natal.
Lucrările expuse, 23 la număr, sunt picturi executate în tehnica uleiului, având ca motive ale reprezentării iconice peisajul şi natura statică cu flori. Artista este un temperament liric de mare delicateţe, care iubeşte natura şi caută să-i descopere şi să-i redea frumuseţile şi tainele cu mijloacele proprii de exprimare.
Imaginile din tablourile sale dezvăluie o sensibilitate coloristică deosebită, o artistă care se confesează pictând în armonii calme, dominate de verde şi albastru. Este o pictură de plein-air cu rezonanţe poetice, în stare să declanşeze emoţii puternice şi ample vibraţii sufleteşti.
Într-o primă etapă a creaţiei sale, Vasilica Gavrilă a fost atrasă de gama de griuri. Obiectele sunt clar conturate, uneori până la detalii, ca atunci când se opreşte asupra evidenţierii unor elemente de arhitectură. Adesea apelează la structuri geometrice. Pasta este suculentă şi aşezată în tuşe dinamice. Strecurarea în cadrul tablourilor a unor pete de roşu intens sau alb conduce la fixarea unor centri de interes care captează atenţia privitorilor.
Părăsirea acestei game de griuri va face ca tablourile sale să devină mai luminoase, iar materia picturală să câştige în strălucire şi sonoritate. Folosirea pe scară largă a verdelui exprimă dragoste de viaţă şi prezenţa în cadrul patrulaterelor pictate a unei naturi aflate în plenitudinea forţelor sale.
Este atrasă de floarea-soarelui, pe care o reprezintă fie în buchete aşezate în recipiente, fie în lan, acoperind toată suprafaţa pânzei. Îşi fac apariţia arbori înfăţişaţi monumental, elemente decorative de gard metalic. Adesea peisajul este însufleţit de prezenţa omului, foarte discret pusă în evidenţă. Pictoriţa recurge şi la o îmbinare în cadrul aceluiaşi tablou a genurilor: natură statică-peisaj.
Disponibilităţile lirice ale artistei îi conduc discursul plastic spre conturarea unor imagini tonice, în care se simte din plin pulsul vieţii. Culorile îşi păstrează prospeţimea, savoarea şi capacitatea de seducţie. Există în tablourile acestei pictoriţe o permanentă aspiraţie spre linişte şi calm, o ridicare spre zonele luminoase ale spiritului, o pledoarie pentru frumosul care să înnobileze omul şi să-l facă mai bun, mai receptiv la ceea ce se întâmplă în jurul său.
Într-o lume crispată, bântuită de atâtea rele, expoziţia Vasilicăi Gavrilă de la Galeriile „Nicolae Mantu” constituie o oază de linişte şi pace, care ne aminteşte, aşa cum se exprima un confrate ieşean, „că lumina şi culorile ajung uneori şi acolo unde trebuie”.
