Vinerea trecută, Marius Chiru ne-a citit un capitol din romanul istoric la care lucrează în prezent. Lectura a fost plăcută şi s-a strecurat printre râsetele care au făcut ca atmosfera şedinţei să fie foarte colorată. Impresiile despre textul prezentat s-au situat între două extreme. Iată ce s-a spus!
Ionică Avram: “Cred că Marius Chiru a început să scrie. Are treceri de la proză la poezie, treceri de la un ritm la altul, care au o muzicalitate specială. Se îmbină bine naturalul cu absurdul, firescul cu nefirescul. Autorul are imaginație, dar are nevoie de structură.”
Victor Cilincă: “Autorul a făcut un salt fantastic, partea de stil este uluitoare, pe când partea psihologică a personajelor este foarte subțire, de exemplu, criminalul nu e veridic, orice criminal normal taie, taie, dar se mai opreşte din tăiat un pic. Textul este în tonul realismului-fantastic.”
Cristina Dobreanu: “Nu mi-a plăcut, este ca un film prost.”
Anca Şerban-Gaiu: “Plin de vervă, problema ar fi că nu respectă toate momentele acţiunii, are talent, mână bună la scris, descrieri superbe, l-aş sfătui să meargă spre fantasy.”
Ioan Gh. Tofan: “Lectura n-a fost plictisitoare, e o scriere parodică şi absurdă, reuşeşte să redea atmosfera timpului în care se petrece acţiunea.”
Andrei Velea: “Nu mi se pare că-i literatură, nu pot să-i spun nici măcar că ar fi o intenţie literară.”
Să nu uit să scriu despre flashul literar! Anca Şerban-Gaiu ne-a prezentat romanul Catilinarele, de Amelie Nothomb, şi ne-a vorbit şi despre bioagrafia foarte interesantă a autoarei.
P.S. Astăzi, de la 18,00, la sediul cotidianului “Viața liberă”, ne citeşte Liviu Cocei.
