Însuşi Nicolae Mantu (alias actorul Vasile Dănilă, aproape identic maestrului) a fost amfitrionul festivităţii închiderii celei de-a VII-a ediţii a Taberei de Sculptură în Metal, vineri, 28 octombrie. Galaţiul fiind deja cea mai dotată rezervaţie de astfel de lucrări de artă din Sud-Estul Europei. Cu melon şi mustăţi întoarse, actorul a interpretat un monolog al artistului şi apoi a făcut iarăşi apel la onorarea acestei glorioase umbre a Artei noastre, Nicole Mantu, ale cărui urme – casa memorială, cată a fi şterse!
A vorbit despre proiect managerul acestuia, Andra Marcu. În faţa publicului adunat (am remarcat că au fost prezenţi sculptori, dar foarte puţini pictori), Dan Basarab Nanu, directorul Muzeului de Artă Vizuală, a sintetizat cel mai clar diferenţa netă între organizările celor trei soiuri de ediţii: cele care, înainte de revoluţie, primeau tablă berechet şi mână de lucru din CSG şi SNG la comanda PCR, seria de după revoluţie, făcută pe „relaţii”, cu mâna întinsă, cum s-ar zice şi aceasta (managerul amintea că la un moment dat Arcelor i-a dublat cererea de tablă, iar Şantierul Naval a oferit spaţiul productiv), şi cea actuală - prima dintr-o serie (sperăm) realizată pe baza unui proiect, câştigat de Fundaţia „Nicolae Mantu” Galaţi – reprezentată la ceremonie de dr. ing. Costică Voicu, în parteneriat cu Asociaţia Absolvenţilor de Facultăţi de Mecanică - preşedinte prof. dr. ing. Cătălin Fetecău, manager de proiect, şi Asociaţia Centrul de Excelenţă prin Diversitate – manager de proiect, Cristina Căluianu, cu finanţarea Ministerului Culturii, prin Programul ACCES – cu aproape 100.000 lei. Notabil, din 90 de proiecte înscrise în concursul pentru finanţare, cel gălăţean a fost pe locul şapte, doar că acum, cu darul artistic deja oferit Galaţiului, rămâne de văzut când şi dacă urbaniştii Consiliului Local vor stabili şi unde anume în oraş vor fi plasate, căci nu s-a văzut o legătură între instituţii pe această temă, administraţia locală nefiind nici măcar reprezentată la ceremonie. Cumsecade ar fi ca să se ţină cont, cât se poate, de opţiunea artiştilor.
Dintre cei 11 plasticieni din România şi Republica Moldova înscrişi iniţial în tabără, au rămas opt ca să-şi suflece mânecile. Juriul, format din Dan Basarab Nanu, managerul Muzeului de Artă Vizuală, sculptorul Aurel Vlad, cunoscutul artist vizual Dan Perjovchi, istoricul şi criticul de artă Corneliu Stoica, plasticianul Ioan Tudor – responsabilul artistic al proiectului şi profesorul Cătălin Fetecău, au ales opt proiecte de lucrări în concursul denumit „Arc peste timp”. Ne-au dăruit astfel lucrări monumentale bucureşteanul Cătălin Bădărău, cu lucrarea „Meat me”, Nicolae Popa, tot din Capitală, ne-a lăsat „Rugă”, Laurenţiu Mogoşanu, din aceeaşi metropolă – „Transfigurare”, clujeanul Liviu Mocan, cu lucrări în Elveţia sau Germania – „Sămânţa”, ieşeanul Sorin Purcaru – „Înaripat”, Valentin Vârtosu, din Chişinău – „Un cactus rupt în două, măsurător de dor de ţară”, gălăţeanul Denis Brânzei – „Serafim” şi Gheorghe Terescenco, autorul bustului tenorului Leonard, al lui Alecsandri de la colegiu şi al altor câteva lucrări de for public, acum cu „Simbol”. Au fost confecţionate plăcuţe de identificare a lucrărilor, dar şi pentru lucrări din ediţiile trecute.
Au făcut posibilă reuşita ediţiei Universitatea „Dunărea de Jos”, Arcelor Mittal, DAMEN Shipyards - Galaţi, Criomec S.A., Menarom PEC, Leland şi Administraţia Pieţelor Agroalimentare.
