Doamna mea învăţătoare/ mi-a silabisit cărarea
de acasă înspre şcoală,/ de la şcoală înspre-acasă!
ea mi-a spus ce este pâinea,/ ea mi-a spus ce este sarea:
doamna mea învăţătoare/ blândă, scumpă şi frumoasă!
Şi mi-a spus de unde începe/ (ne)cuprinderea şi roata,
ce-nsemnează (ne)sfârşitul,/ rostul, rostuirea, cartea,
şi de unde-ncepe mama,/ şi de unde-ncepe tata,
şi de unde până unde/ ţine viaţa, dorul, moartea!
Mi-a pus zece la citire,/ mi-a pus zece la mirare,
la salcâmi, la tei, la fluturi,/ la respect, la grâu, la toate
câte se întâmplă-n lume:/ calde, reci, verzi şi uscate...
mi-a pus zece la răspunsul/ despre orice întrebare!
Ea m-a dus într-o poveste/ unde-i numai poezie,
liniştire şi candoare.../ şi mi-a spus ce-nseamnă zborul
dinspre ce-i minună(ţie),/ înspre ce-i minună(mie)...
ea m-a învăţat...(în veacuri).../ să nu-mi uit învăţătorul!