maria mea-i departe şi nu ştie/ că şi eu sunt departe şi nu ştiu/ cum ne-au bătut la poartă ghioceii/ la poarta casei noastre din pustiu!
maria mea s-a dus ca să-mi aducă/ eternitatea morilor de vânt/ când va veni am s-o aştept în gară/ şi am să-i spun ceva din când în când!
maria mea mă uită şi mă doare/ am înţeles că vede cum aud/ ce fel de lacrimi când porneşte moara/ vor curge de la nord până la sud!
maria mea visează cum începe/ sfârşitul aşteptării pe pământ/ cum rătăcesc prin lume ghioceii/ şi se întorc şi mor din când în când!
