(întru memoria antrenorului de îngeri, poetul Nichita Stănescu)
ce frumos duceai pe umeri şi în mâini
sacoşe cu privighetori
la marginea pădurii aşteptau
poeţii lumii deghizaţi în vânători
aveai pe haine sărbători de îngeri
şi arme cât ai pierde un război
nu ştiai şi nu vedeai că sângeri
că umbra dorului de mona lisa
din ce în ce mai rară rămâne înapoi
cu un singur proiectil de 3,14
ai cucerit 50 de primăveri
dar rece şi orb un glonte de 13,0
s-a rătăcit în aripile tale
dar şi acum poeţii mai aşteaptă
frumos la marginea pădurilor de ieri
