Andrei Velea, poeme din cartea „Benzinăria Whiskey”, Editura Paralela 45, 2017
/ you make me real
*
dai trup oricărui gest schiţat neglijent în aer,
voluptate îmbrăţişărilor în gol prin parcuri,
orice monolog în faţa oglinzii tu îl prefaci în dialog,
toate fanteziile despre lume mi le transformi, pe rând, în realitate
e suficient să-nsăilez câteva metafore
şi tu găseşti poemul care să le adune,
câteva note aruncate într-o doară pe-un portativ
şi tu găseşti melodia care să le strângă împreună
da, am nevoie de tine, dansez incert pe ape mişcătoare,
tu trebuie să desenezi pământul,
tu trebuie să faci un pod peste vâltorile astea,
nici mie nu-mi sunt suficient fără tine
ajunge să te vreau pentru ca totul să capete sens,
stafiile de ceaţă devin prieteni care îţi oferă bere prin baruri,
tot ceea ce am pipăit indecis capătă consistenţa pietrelor
orice aluzie la tine devine o declaraţie de dragoste
smulge-mă din lume, iubeşte-mă & fă-mă liber,
fă-mă poet, fă-mă ceva mai mult
/ spanish caravan
*
aur şi praf pe marte, pe mâini şi în vis,
cuvintele sigilate-ntr-un cufăr, în spaţiu plutind,
acolo unde-am ascuns comoara atingerilor tale a fost cândva o mare
corăbii lungi, de cristal, aduceau galbeni din porturi de stele luminate
aluzii sofisticate îţi distilează absenţa,
pe umărul tău adoarme ultima rază de soare
aspiră adânc munţii măcinaţi până la iluzii,
un timp despre care vom vorbi în curând
ia-mă de mână, du-mă departe, într-un bob de grâu,
încă mai port pe buze forma trupului tău,
încă-mi mai amintesc pământul, cu asprimea gravitaţiei sub picioare,
inventează oceanele, vântul din pupă
te voi urma oricum
