Prozatorul Ion Avram e îndrăgostit pătimaş de satul românesc! S-a născut în Cudalbi, iar oraşul n-a reuşit în niciun chip să-l facă să uite locul natal. Ba din contra, cenuşiul blocurilor şi al străzilor din cotidianul urban contrastează violent cu poezia şi culoarea prozei lui Ion Avram. Aproape că ştiam dinainte ce va citi şi cum e scris. Poezie, proză, nu mai contează cum se numeşte, ne-am dori doar ca Ion Avram să scrie mai mult!
Lui Marin Preda i-ar fi plăcut această proză! Are multă poezie, e o proză lirică. Am apreciat atenţia distributivă a personajelor. Excelent! (Ioan Gh. Tofan)
Multe repetiţii, însă sunt şi idei foarte interesante. Un text de citit seara, la o cană de ceai. Probabil că are multe trăiri personale în spate. (Ilie Răpcianu)
Cel mai mult mi-a plăcut cum a povestit povestea salcâmului din chiar perspectiva salcâmului. (Petra-Ana Mirică-Bobiţ)
Am trăit ceea ce a scris autorul, satul face parte din experienţa personală. Proza este lirică, aproape de suflet. Are foarte multă culoare! Şi mult miros de cozonac! (Luminiţa Mirică)
Sunt încântată de lectură! Îmi place foarte mult cum radiografiază viaţa satului şi a ţăranului. (Ana Maria Panagatos)
M-am trezit în mijlocul satului. Toate îmi erau cunoscute. Frumos, mi-a plăcut! (Viorel Crăciun)
Era mai tensionat în lectura anterioară. (Paul Budeanu)
Reiese ataşamentul faţă de sat, de uliţă, de animale. Mi-a plăcut! (Nelu Păcuraru)
Stilul, şlefuit până la perfecţiune, cucereşte de fiecare dată! Nu l-a ajutat felul în care a lecturat. Dacă fiecare simte ceva din ceea ce a vrut să spună autorul, e o mare izbândă! (Marius Grama)
Personajele antologice sunt salcâmul şi Veronica. Abia aştept întregirea cărţii, a trilogiei. Aştept să o recitesc. (Adi Secară)
Obişnuit, la autor, dialogul scurt. Oralismul rural realist, m-a trimis pe alocuri cu gândul la unele schiţe ale lui nenea Iancu. Am remarcat şi poezia gesturilor simple. Un singur cuvânt: Avram! Avraam! (Victor Cilincă)
Proză poetică de mare intensitate, scrisă cursiv şi armonios, cuvintele parcă ar curge unele din altele, imaginile create sunt foarte emoţionante - mieluţa căreia îi curgeau două lacrimi din ochi -, bine construită psihologia personajului - tata, cât şi cea a mamei; o proză de mare forţă şi gingăşie. (Stela Iorga)
* Vineri, 17 noiembrie, orele 18,00, va citi tânăra poetă Petra-Ana Mirică-Bobiţ, autoare a trei cărţi de poezie.
