Concertul de Atunci (pentru doamna Angela Neceli – La Mulţi Ani!)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Seminţe de lumină pe-oglinzi orizontale

trec fără capăt, parcă s-ar duce nicăieri

să stea, să încolţească, să nu le vadă nimeni

când cresc şi-nnobilează tăceri peste tăceri!

 

Şi vin pe-aceeaşi cale seminţe de-ntuneric

şi se-ntâlnesc, surate, şi nu vorbesc nimic,

iar oamenii se uită şi pleacă şi le uită –

ele-şi plutesc menirea prin flăcări şi prin frig!

 

Zici că-s altare negre şi albe – ce orchestră

cu pene cheamă ochii să descifreze, lungi,

sopranele tăcerii cum scriu-şi pe mişcarea

oglinzilor concertul acela, de atunci!

 

Zile şi nopţi pe luciul oglinzii, dimpreună

îşi lunecă şi-şi cară, încet, tocmai din pântec,

majestuos, tăcerea-n esenţe de-alb cu aripi –

merg, zboară, nu aleargă, însă se duc spre cântec!

Citit 7278 ori Ultima modificare Joi, 05 Septembrie 2019 18:54

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.